Maria TOACĂ: A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ, MONUMENTUL UNIRII LA CERNĂUȚI

La 11 noiembrie, ora 11, cu 101 de ani în urmă, la Cernăuți a fost dezvelit monumentul Unirii. Monitorul Oficial din 16 noiembrie 1924 informa că: ”În dimineața zilei de miercuri 11 Noiembrie, ora 10, trenul Regal sosește în gara Cernăuți în uralele mulțimii și sunetele Imnului Regal. La ora 11.15 are loc, în Piața Unirii, solemnitatea develirii monumentului, în dreapta căruia este ridicată tribuna Regală. O mare de capete acoperă întinsa piață a Unirii, pavoazată bogat cu mari drapele tricolore și numeroase arcuri de triumf…”

Dar mai întâi a fost 11 noiembrie 1918, fără de care n-ar fi venit cealaltă minunată zi de 11 noiembrie a anului 1924. Lungă a fost așteptarea acelor zile și mare a fost bucuria românilor care le-au trăit aievea! Din amintirea cuvântului Unire ne vine ziua de 11 noiembrie 1918, ora 12.00, când Armata Română a intrat pașnic, ca la paradă, în Cernăuți. ”Ca președinte al Consiliului Național, am dorința să binecuvântez falnica oaste română la intrarea ei în capitala Bucovinei, acestei țări care păstrează în sânul ei sfintele moaște ale marelui nostru Domn Ștefan. … Resimt un sfânt fior ce trece prin inimile noastre! Dar, nu este dat ființei omenești de a fixa în grai viu o astfel de simțire. Numai o rugăciune fără cuvinte, care se înalță la ceruri, îi poate corespunde întrucâtva”, scria Iancu Flondor.

Și despre 11 noiembrie 1924: ,,În acea zi mare, orașul întreg avea un aspect cu adevărat sărbătoresc. Pe toate clădirile fâlfâia steagul tricolor, iar balcoanele erau împodobite cu scoarțe. Piața Unirii era un ostrov de frumuseță: obeliscuri cu decor de brad, steaguri, covoare, ghirlande, la întrările principale. În fața Monumentului se găseau două splendide tribune: una pentru Familia regală, cealaltă pentru înalții demnitari ai statului”. Astfel descrie ,,Glasul Bucovinei” solemnitatea dezvelirii Monumentului Unirii. La inaugurare au fost prezenți regele Ferdinand și regina Maria, primul ministru Ionel Brătianu, principele Carol, precum și înalte fețe bisericești – mitropoliții Miron Cristea și Vladimir Repta. Monumentul, înălțat în fața Primăriei, reprezenta un ansamblu, având în centru un simbol alegoric – un soldat român, la picioarele căruia îngenunchea Bucovina recunoscătoare, în chipul unei fete. În partea stângă – în basorelief era sculptat chipul domnitorului Dragoș Vodă în lupta cu bourul, iar un medalion amintea de martirizarea domnitorului Grigore Ghica. Pe latura din dreapta erau reprezentate crâmpeie din luptele de la Mărășești și Mărăști. În spatele complexului un zimbru de bronz strivea vulturul austriac. Monumentul Unirii la Cernăuți a avut o soartă nefastă, ca și a românilor dezmoșteniți de glia străbună. În 1940 a fost demontat de ocupanții sovietici. Drept că în anul următor o parte recuperată – statuia alegorică a Unirii a fost reamplasată pe soclu, ca în martie 1944 să fie înlăturată pentru totdeauna din inima orașului.

A rezistat vitregiilor doar un singur fragment din complexul statuar. Știu că la Muzeul Național de Istorie se păstrează Bourul. De fiecare dată, când ajung la București, îmi zic că trebuie să văd Bourul nostru bucovinean. Până acum n-am reușit să-mi împlinesc această dorință. Poate e un semn că-l voi vedea odată ca niciodată la Cernăuți. (M.T.)