Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, solicită „păstrarea Institutului Național al Patrimoniului și sprijinirea sa de către statul român”, ca urmare a declarațiilor publice ale unor înalți demnitari ai statului român.
un articol de Mihai Niculescu
„Institutul Național al Patrimoniului reunește un valoros colectiv de experți și specialiști, singurii competenți să acționeze responsabil, să colaboreze cu omologii lor din străinătate și să oprească distrugerea monumentelor. Ori de câte ori instituția specifică domeniului și-a pierdut autonomia sau a fost suprimată, pierderile suferite de patrimoniul național au fost majore și ireparabile”, subliniază acesta, conform news.ro.
Istoricul instituției – de la 1892 până astăzi
Institutul Național al Patrimoniului este unicul continuator al „Comisiunii Monumentelor Istorice”, create în 1892, în fruntea căreia s-au aflat încă de la înființare o serie de membri ai Academiei Române, precum Vasile A. Urechia, Iancu Kalinderu, Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga, Alexandru Lapedatu, ultimul ucis în 1950 în închisoarea de la Sighet.
Desființarea din 1977 și consecințele dramatice
Desființat în 1948, refăcut treptat ca Direcție a Monumentelor Istorice, ea a fost suprimată de regimul comunist în 1977, pentru acțiunea sa împotriva demolărilor, a distrugerii patrimoniului țării, a anihilării memoriei, a falsificării trecutului românesc. Desființarea Direcției a permis un adevărat vandalism comunist, căruia i-au căzut pradă marile mănăstiri Văcărești și Pantelimon, biserici precum Sf. Vineri, Albă Postăvari, Schitul Maicilor și altele.
Refacerea după 1990
Refăcută în februarie 1990, sub președinția academicianului arhitect Grigore Ionescu, „Comisia Națională și Direcția Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice” a suferit noi lovituri în 1994, reușind totuși să conserve cea mai mare parte din patrimoniul Comisiunii de la 1892 și al instituțiilor succesive, devenind, în 2003, Institutul Național al Monumentelor Istorice, ulterior al Patrimoniului, a subliniat Ioan-Aurel Pop.
Rolul crucial al instituției
Potrivit acestuia, „instituție de cercetare, inventariere, clasare, protejare, conservare, restaurare și punere în valoare a patrimoniilor țării, «Institutul Național al Patrimoniului» reunește un valoros colectiv de experți și specialiști, singurii competenți să acționeze responsabil, să colaboreze cu omologii lor din străinătate și să oprească distrugerea monumentelor. Ori de câte ori instituția specifică domeniului și-a pierdut autonomia sau a fost suprimată, pierderile suferite de patrimoniul național au fost majore și ireparabile”.




Adaugă un comentariu