AFnewsTotuși, nu e trist pe lume, în ciuda tuturor nenorocirilor abătute asupra noastră. Și nu doar cele din ultimii trei ani, aduse de urgiile războiului declanșat de agresiunea imperiului rus în Ucraina. Războiul le-a aprofundat pe cele vechi de demult, le-a îmbrăcat în haina neagră a morții pe cele noi de astăzi. Pe lângă marea durere că ne mor bărbații și fiii pe câmpul de luptă, murim în fiecare zi câte puțin ca români și cei de acasă, ne pierdem limba maternă în școli, trăim cu neliniște pentru viitorul bisericilor din localitățile noastre românești, cele mai multe menținându-și spiritul național datorită generației de bătrâni, a unor oameni cu un picior în groapă în virtutea vârstei înaintate. 
La Mahala pericolul dispariției urmelor românești nu este atât de iminent cât timp există o insuliță a românismului la Căminul Cultural de la Coteni, cu oameni ca Elena Nandriș, responsabilă de cultură, tineret și relații internaționale în cadrul primăriei locale. De fapt, la clubul din Coteni, acest important centru de cultură (mic ca spațiu, dar cu oameni cu inima mare), cum îl numește doamna Consul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, s-a concentrat tot ce au mai bun, mai scump și frumos românii din comuna Mahala. Și ce poate fi mai frumos și mai scump pe lume decât copiii?! Spațiul mic al Căminului Cultural Ostrița-Mahala, reconstruit și amenajat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, a devenit a doua casă pentru copiii măhălenilor. Șeful clubului Dumitru Zaidel și soția sa, bibliotecara Olga, le sunt ca adevărați părinți, iar Elena Nandriș, severă uneori cu cei mai mari, este magiciana care descoperă în ei scânteia talentului, făcând-o chiar și pe cea mai mică, Eva de trei ani și ceva, să se simtă artistă responsabilă de ținuta-i scenică.
I-am admirat în acest miez de noiembrie, perendându-se aidoma unui șirag de mărgăritare pe scena Festivalului „Toamna aurie”. Cu mâna ușoară a ingenioasei moderatoare Carolina Jitaru, prietena de cântec a „Urmașilor lui Ștefan”, părea că de la mic la mare toți „plutesc ca visul de ușor” într-o armonioasă revărsare de voci. Însă după paravanul aparențelor se ascunde o muncă zilnică. De câte ori se întâmplă să o sun, Elena Nandriș îmi răspunde că e la club la repetiții. Și nu doar în preajma unor spectacole de amploare cum sunt festivalurile „Cântare primăverii”, „Toamna aurie”, „Colinde, colinde…”, ci aproape în fiecare zi, după lecții copii din școlile de pe teritoriul comunei vin la club, fiind antrenați în diverse activități artistice.
Elena Nandriș nici nu duce numărătoarea edițiilor festivalurilor inițiate pe parcursul actvității de conducătoare artistică. De fiecare dată vine cu un repertoriu nou, lansează noi soliști. La acest festival de toamnă au răsunat numai câteva piese dintre cele reprezentative, cum este cartea de vizită a ansamblului „Pentru țară, pentru neam”. De-acum la acest imn se adaugă și cântecul „Mândru, Doamne că-s român”, în interpretarea lui Marcu Bujeniță, susținut de toți membrii ansamblului „Urmașii lui Ștefan”. Impresionează succesele băiețelului Kiril Morozov din estul Ucrainei, strămutat cu părinții la Mahala. La 26 octombrie, când am lansat la Mahala volumul „Nestinsă, durerea memoriei”, l-am auzit pe Kiril pentru prima dată recitând o poezie lungă în limba română. A învățat-o cu sârguință pentru că e despre ce-și dorește cel mai mult, despre pace. Acum Kiril a declamat impecabil aceleași versuri, încât nici n-am putea spune că nu e român ca prietenii săi din ansamblu. Pledoaria lui Kiril a fost preluată de oaspetele drag al copiilor, Excelența sa Irina Loredana Stănculescu, care le-a mulțumit micilor artiști și părinților pentru bucuria ce ne-o dăruiesc, iar Elenei Nandriș pentru truda neîntreruptă ca satul să întinerească și să înflorească prin acești copii minunați. Mesajul Consulului General al României, precum și prezența consulului Cristian Dacica au adus zâmbete pe fețele copiilor, răspândind optimism, energie pozitivă, încrederea că ei sunt cei mai importanți și au dreptul la fericire.
Prin tot ce-au prezentat, într-adevăr, s-au impus ca artiști sadea ce-și merită laudele. Grupa mare – „Sânzienele”, cu solistul Pavel Cornuța la mijloc, „a umplut Prutul de dor”, aducând cântec nou de cuc în Bucovina. Prichideii din grupa mică au cucerit prin sinceritate, ținuta vajnică, mai ales când ne-au cântat de bun venit, „Ionel cu pălărie” (soliști Eva și Maxim Gostiuc), „Când mă-nvârt în hora mare” (solistă Melania Cataranciuc) sau „Mi-a adus bădița flori”. Melancolia duioasă a toamnei a adiat de la jocul lor cu umbreluțele. Mare speranță își pune conducătoarea artistică în fetițele din grupele medii, formate din viitoare soliste – Ana Sainciuc, Eva Gostiuc. Cartea lor de vizită este noua piesă „Hora mare a lui Ștefan”. Au deja și soliste cunoscute mai departe de Mahala. Elmira Nandriș cu „Roată, roată măi flăcăi” a cules aplauze la festivaluri din România și pe scena Filarmonicii din Cernăuți. Grupa medie nr.1 are în față duetul Xenia și Nichita Bujeniță, pe Irina Maximeț, care-și laudă ciboțelele, surorile Maria, Daria și Anghelina Pavlovici. Deși cântă de opinci și de suman, fetițele sunt pasionate de dansurile moderne. Le-am văzut pe cele mai mici cum imitau mișcările fascinante ale dansului Anei Bujeniță. Cu o piesă coregrafică tulburător de luminoasă, montată de învățătoarea Maria Leagu, un „Dans al îngerilor” cu fiori de poveste – au evoluat fetițele din echipa Elmirei Nandriș.
Cu o asemenea avere de valori artistice, Elena Nandriș n-are ambiția de a lansa festivaluri regionale și internaționale. A invitat la această sărbătoare pe prietena într-un înfrățire a două sate martire, prin cultură și dragostea de datini, – profesoara Tatiana Bârzu-Tutunaru din Probotești, sosită cu solistele Sofia și Andreea Tutunaru. Și piesa lor, profundă în conținut – „Când spunem Eminescu, spunem noi” – este un imn ce le definește ființa națională. Ca amintire de prezența la această sărbătoare, proboteștencele din regatul Herței au lăsat gazdelor o mândră păpușă în portul popular creat de fantezia lor creatoare.
Inspirată de zâmbetele și luminițele din ochii celor mici, dirijorul-mag Carolina i-a adunat pe toți într-un cerc al crezului ei – piesa cântată împreună „Cred în fericire” fiind un final fericit pentru noi începuturi.
Adaugă un comentariu