AFnews
„Experimentul Borzești” – o utopie românească? Romanul ,,Falansterul” de Tudor Găureanu apărut la Editura Magic Print, lansat la Gaudeamus 2025
„Pentru că literatura nu poate exista dacă nu spune tot adevărul“
(Al. Soljenitîn)
Romanul Falansterul al lui Tudor Găureanu (Editura Magic Print, 2025) se impune ca una dintre cele mai coerente și îndrăznețe reflecții romanești asupra condiției umane în modernitate. Sub aparența unei cronici despre industrializarea Oneștiului și Borzeștiului comunist, autorul propune o parabolă despre utopie și prăbușirea ei, despre destinul unui popor prins între iluzia progresului și nevoia de libertate interioară.
Autorul reconstruiește, prin mijloacele ficțiunii și ale eseului filozofic, ceea ce criticul Sorin Roșca Stănescu numește „Experimentul Borzești” — o formă de laborator social impus de ideologia sovietică și transformat, paradoxal, într-un miracol românesc al construcției și solidarității. Această lume artificială, Falansterul, devine pentru autor o metaforă a ordinii impuse, a uniformității care se autodizolvă în contact cu umanul viu, imperfect și divers.
Dincolo de trama istorică — atent documentată și scrisă cu o sinceritate emoționantă —, Falansterul este o carte a ideilor. Eseul hermeneutic semnat de Vladimir Ionel descifrează dimensiunea sapiențială a textului: opoziția dintre „tirania genei” și „flexibilitatea genomului” este, de fapt, un comentariu despre natura libertății și despre vocația pluralității. Romanul devine, astfel, un discurs al imperfecțiunii fertile, o pledoarie pentru diversitate ca formă superioară de homeostazie morală.
În romanul său, Tudor Găureanu redeschide un capitol puțin explorat al istoriei recente: transformarea Oneștiului și a zonei Borzești într-un uriaș laborator social al comunismului românesc din anii ’50–’80. Autorul, el însuși parte din acea generație care a trăit mirajul industrializării și prăbușirea sa, reconstituie cu un realism tulburător începuturile „Experimentului Borzești” – o aventură tehnologică și umană născută dintr-un compromis geopolitic: refuzul României de a se supune Planului Valev și dorința Moscovei de a „pedepsi” această independență printr-un proiect sortit, teoretic, eșecului. Rezultatul este, însă, paradoxal. În locul ruinelor, se naște un oraș viu, un centru de excelență industrială și un simbol al demnității muncii. Zeci de mii de tineri, ingineri, tehnicieni și foști deținuți politici participă la construcția unei lumi noi — un „falanster” românesc unde entuziasmul și suferința coexistă. Găureanu transformă această realitate într-o poveste de proporții epice, în care istoria și literatura se împletesc. Scenele de viață cotidiană, descrierile detaliate ale combinatului, ale muncii de pionierat în petrochimie, dar și aluziile subtile la represiunea politică și la traumele colective fac din Falansterul un document de conștiință.
Cartea recuperează memoria unei epoci uitate, în care iluziile modernizării și libertatea controlată au coexistat într-un echilibru fragil. Ca într-un roman-document, autorul aduce în prim-plan chipuri, locuri și fapte reale, reconstituind nu doar o epocă, ci și o mentalitate: aceea a credinței în progresul absolut. Prin această perspectivă, Falansterul nu este doar o ficțiune literară, ci o contribuție subtilă la istoria mentalităților comunismului românesc, scrisă cu rigoare, empatie și luciditate.
Nu cred să existe în vremurile noastre un roman din care să înţelegi mai bine cum funcţionează sistemul politic românesc şi, cu deosebire, ,,reforma” de după 1989. Găsim aici de toate: modul de conviețuire în cadrul fiecărei ,,celule” a ,,falansterului” din Borzești, scrierea fiind străfulgerată de amintiri care ne transpun în diverse module temporale, mobilitatea evocării este aceea a unui mozaic în care piesele aparțin mai multor etape din viață, naratorul jonglând cu ele ca un prestidigitator care absoarbe atenția cititorului într-un vârtej de fapte și întâmplări ale unei epoci pe cât de eclectice, pe atît de amețitor contrastante. O epocă începută cu ,,deceniul obsedant” al bolșevizării țării, cu jertfele nevinovaților azvârliți în sângeroase închisori de unde pleacă în marș forțat pe șantierele roșii, unul din drumuri fiind chiar acesta, spre Borzești-Gheorghe Gheorghiu Dej (Onești)-Victoria, o epocă trăită de naratorul care, tensionat la maximum, schimbă mereu spațiul evocării, trecând de la o etapă temporală la alta și revenind, apoi, în același registru grav și nevindecat…
Şi totuşi, cartea lui Tudor Găureanu nu e istorie, nu e o operă de ficţiune; ea îmbină uimitor faptele reale, numele exacte ale protagoniştilor pe care i-a înregistrat istoria, cu personaje inventate, cărora li se întâmplă fel şi fel de drame: accidente, trădări, arestări ş.a.m.d . Atât de sensibil descrise, încât cititorul se poate întreba cine se ascunde de fapt sub numele cutare ori cutare. Romanul are ca punct de plecare anii ’50 , dar acţiunea lui sfârşeşte în 2019, prin urmare, faptele nu sunt pur şi simplu imaginate, sunt părți dintr-o tragedie contemporană a cărei acțiune acoperă aproape opt decenii. Romanul începe cu ,,Explozia” care ,,a produs o dilatare inexplicabila a timpului. A oprit orice mișcare în jurul lui Andrei. Atunci a văzut cu ochii minții toate obiectele din încăpere, chiar şi pe cele din spatele lui, încremenite parcă într-o așteptare la ceea ce va urma.”
Platforma petrochimică Borzești, ,,falansterul” văzut aici, a fost primul și cel mai mare complex chimic, petrochimic și de rafinării din România. Un mic univers construit și prin munca deținuților politici aduși din Dobrogea și în care au lucrat zeci de mii de muncitori veniți din toate colțurile țării și specialiști stabiliți aici. O poveste care se citeşte ca un thriller. Un roman realist despre culisele dramelor capitalismului sălbatic la fel de distructiv pentru oameni, soartă și destine ca teroarea anilor ’50. Terifiante sunt mărturiile celor direct loviți de manevrele întunecate din etapa marilor ,,privatizări”:
,, Îmi amintesc momentul când reprezentantul statului român, răspunzând întrebărilor presei, a anunțat în februarie 1998 la Conferința de la Davos că va transforma Rafo într-un lan de porumb dacă nu se vor găsi investitori interesați la următoarea ofertă de vânzare. Efectul acestui anunț a fost devastator. Furnizorii externi au întrerupt livrările de țiței şi rafinăria şi-a oprit producția la o săptămână după acest anunț. După o muncă uriașă am reușit să aducem acest agent economic înapoi în economia țării. Acum vedem că istoria se repetă. După multe căutări, echipele de anchetă au reținut câteva decizii manageriale pe care le-au încadrat ca fapte penale. Decizii nesemnificative, aş spune eu, dacă ne raportăm la activitatea principală a rafinăriei. Așa a fost începută această anchetă penală însoțită de o campanie de presă evident negativă. Onorată instanță, am motive întemeiate ca să declar aici că această anchetă este hotărâtă în afara țării şi este îndreptată împotriva companiei care a devenit ținta unor interese economice străine. Iar arestarea mea şi a domnului Cutov face parte din acest plan.”
Toate aceste personaje sunt, de fapt, victimele reale ale unor circumstanțe tragice din istoria noastră trăită. Un plan diabolic care, sub lupa istoriei, își arată adevărata față. Manipularea mediatică și politica murdară, criminală, au reușit să disloce ,,falansterul”, o lume echilibrată prin existența ei socio-economică de excepție.
,,La ieșirea din clădire erau deja numeroși reporteri ai televiziunilor cu o mulțime de microfoane şi camere de filmat. De acum știrea pe care o primiseră “pe surse” şi pe care o difuzaseră cu multe ore înainte, puteau să o confirme şi cu imagini. Cineva lansase acel concept pseudo-juridic, numit “telejustiţie”, al cărui sens l-a înțeles atunci. În fața camerelor de luat vederi Cutov şi-a ridicat în sus mâinile încătușate şi a strigat: “astea sunt ale lui Băsescu!”
Nu este o narațiune inventată, nu este un roman de ficțiune. Conținutul cărții nu pare planificat sau gîndit dinainte, ci pur și simplu decis de diferite întîmplări din viața autorului.
O declarație de viață, un legat de conștiință: ,,Onorată instanță, în încheiere declar că aceasta acțiune penală nu are un temei legal, dar are un efect distrugător asupra companiei noastre şi favorizează în mod evident celelalte companii petroliere din țară, toate cu capital străin. Aceasta este declarația mea. Vă mulțumesc!”
O umbră malefică a istoriei noastre trăite, ca o boală, ca un blestem: ,, Știți cu cine m-am intersectat la lift când am urcat în cameră? Jianu îi privea întrebător de la înălțimea celor aproape doi metri cu care domina micul lor grup. Cu Marinarul. Era singur. S-a furișat afară din lift pe lângă mine şi a luat-o grăbit spre ieșire. Era îmbrăcat cu un fâș negru şi avea gulerul ridicat de nu i se vedeau decât nasul şi șuvița de păr. A venit până aici singur în prima săptămână din an! Are el vreo combinație pe aici! Sau poate este vorba de vreo afacere intimă şi discretă.”
Sunt pasaje care oferă generațiilor următoare fațete de adevăr din care se vor putea reface răspunsuri la întrebări esențiale precum: Cine? Ce? De ce? Unde? Cum? Cui bono?
Sequere pecuniam.
Și pentru asta îi suntem recunoscători autorului. (Irina Airinei) 
În fotografie: Tudor Găureanu alături de minunata doamnă Maria Dimulescu care a prezentat și domnia sa volumul lansat la Gaudeamus 2025.
Adaugă un comentariu