(Ioana Toff, redactor șef al Gazetei Românești din Israel)
Declarațiile emise de cele două părți după discuțiile preliminare dintre Statele Unite și Iran, desfășurate vineri în Oman, au conturat rapid o imagine îngrijorătoare. Iranul nu a dat aproape niciun semn de flexibilitate, în timp ce Washingtonul pare dispus să accepte compromisuri majore în vederea unui acord nuclear care ar ridica sancțiunile. Un asemenea acord nu ar face decât să ofere regimului de la Teheran oxigenul politic, economic și militar de care are nevoie pentru a se reface și a redeveni o amenințare regională.
Mai grav, un acord între SUA și ayatollahi riscă să lege mâinile Israelului și să-i limiteze capacitatea de a acționa independent împotriva amenințărilor nucleare și balistice ale Iranului. Tocmai de aceea, Netanyahu a decis să-și devanseze cu două săptămâni vizita la Washington. Urgența are două motive clare.
Primul este nevoia de a-l convinge pe Trump, din timp, să limiteze amploarea concesiilor pe care emisarii americani – Steve Witkoff și Jared Kushner – ar putea fi tentați să le accepte, începând cu cadrul negocierilor și ajungând la conținutul unui eventual acord. Al doilea motiv este ritmul accelerat în care Iranul își reconstruiește capacitățile de rachete balistice și drone.
Lecțiile războiului de 12 zile sunt clare pentru Teheran. Atât timp cât nu deține arma nucleară, regimul consideră rachetele balistice principalul instrument de descurajare. În consecință, Iranul a reluat rapid dezvoltarea, producția și infrastructura de lansare a rachetelor. Dispersia geografică a industriei metalurgice grele și a centrelor de combustibil și rachete a făcut imposibilă distrugerea completă a acestora de către Israel. În plus, chiar și cu un număr limitat de rachete, Iranul a reușit să pătrundă apărarea antiaeriană israeliană, provocând victime și pagube. Astăzi, folosind infrastructura rămasă, Teheranul produce sute de rachete balistice pe lună. Majoritatea sunt cu combustibil lichid, dar unele sunt rachete de precizie cu combustibil solid. Calitatea poate fi mai slabă, însă cantitatea are potențialul de a copleși atât sistemele israeliene, cât și pe cele americane de apărare aeriană. Cu fiecare zi care trece, Iranul își consolidează capacitatea de intimidare regională, iar negocierile prelungite nu fac decât să servească intereselor sale.
Iranul a intrat la masa negocierilor cu condiții stricte. Din declarațiile ministrului de externe Abbas Araghchi reiese clar că liderul suprem, Ali Khamenei, i-a restrâns drastic mandatul. Teheranul este dispus să discute doar anumite limitări temporare care să „înghețe” un program nuclear deja afectat de război, dar refuză categoric demantelarea completă a proiectului sau renunțarea la capacitățile de „breakout” nuclear.
În privința rachetelor balistice, a sprijinului pentru organizațiile-proxy și a represiunii interne brutale, Iranul refuză orice discuție. Experții sunt de acord că Khamenei ar prefera chiar și un război în locul unei cedări majore, de teamă că orice semn de slăbiciune i-ar pune în pericol supraviețuirea personală, stabilitatea regimului și însăși Revoluția Islamică.
Din perspectiva Israelului, un acord care nu limitează raza și numărul rachetelor balistice iraniene este extrem de periculos. Ridicarea sancțiunilor ar permite Iranului să reia exporturile de petrol și gaze, să reducă presiunea economică internă și să stabilizeze regimul. Experiența arată că o parte semnificativă a fondurilor obținute prin relaxarea sancțiunilor este direcționată către proiecte militare – rachete, drone – și către Hezbollah, houthi, miliții irakiene și Hamas. Mai mult, un astfel de acord ar putea priva Israelul de libertatea de a acționa militar, chiar și în fața unei amenințări existențiale. Odată ce Trump ar declara „pace regională”, puține guverne israeliene ar risca să o submineze.
În plan secundar, vizita premierului în SUA vizează și Fâșia Gaza. Premierul israelian se teme de presiuni diplomatice care ar permite reconstrucția fără dezarmarea Hamas. Poziția Israelului rămâne fermă: nu va exista reconstrucție fără dezarmare completă și demilitarizarea Fâșiei Gaza.