AFnewsInterviu realizat de Irina AIRINEI în 2006 și publicat în CRONICA ROMÂNĂ
– Ce mai faceți, domnule profesor?
– După lansarea, la sfârşitul anului 2005, la Târgul Gaudeamus, a Paradigmelor universale (Editura Paralela 45), aştept să apară continuarea directă a acestei cărţi, la aceeaşi editură, la sfârşitul lui martie: volumul Pornind de la un Zâmbet. Primul capitol este o analiză a zâmbetului în toate subtilitățile şi ambiguităţile lui.
– Bergson a ales ca temă râsul, dumneavoastră zâmbetul. De ce aţi ales zâmbetul?
– Nu este o înțelegere figurată, ci este actul propriu-zis, banal, de a zâmbi. Este o zonă a subtilităţilor, a nuanțelor, care mă fascinează… nimic precis, numai presupuneri… Fac anatomia impreciziei, diverse tipuri de imprecizie, felul în care ele apar în diverse domenii: impreciziile în ştiinţă, în artă, în literatură, în religie. Ori de câte ori A critică pe B, B răspunde începând prin a arăta că nu asta a vrut să spună. Tot timpul apare neînțelegerea din cauza diferitelor forme de imprecizie. Neatenția este şi ea o sursă de imprecizie.
– În ce condiţii imprecizia este utilă, în ce condiţii imprecizia este dăunătoare? Din ce perspective realizaţi analiza impreciziei?
– Din toate perspectivele posibile. Aici apar aspecte fizice, biologice, psihologice, lingvistice, literare, sociale, semiotice. Imprecizia este legată, semantic, de aproximaţie. Am un capitol mare despre aproximaţie. Toată lumea spune că matematica este o ştiinţă exactă. Adevărul este că matematica este, în primul rând, o ştiinţă a inexactității. De pildă, aproximaţia este, aş spune, protagonistul scenei matematicii. Din cele mai vechi timpuri, matematica s-a ocupat de aproximaţii. Recurgem la ele când nu avem nici o cale de a dobândi o cunoaştere exactă. Când extragem rădăcina pătrată din 2 trebuie să ne mulţumim cu aproximaţii. Vederea umană: două puncte care sunt prea apropiate le percepem ca un singur punct. Peste tot apar aproximaţii. Sunt aproximaţii de condamnat şi aproximaţii care sunt foarte utile.
– Rezultă că matematica este o ştiinţă a aproximaţiilor?
– Este o ştiinţă a aproximaţiilor, dar acestor aproximaţii căutăm să le dăm o anumită rigoare. Atunci când fac o aproximaţie, e bine să ştiu cam de ce mărime este eroarea pe care o comit. Dacă, în loc să am o cunoaştere exactă, am una aproximativă, înseamnă că apare o eroare.
– Ce consecinţe are aproximaţia în viaţa de toate zilele? Dar în politică?
– Tot timpul apar ambiguităţi, aproximaţii, neclarităţi, deci tot timpul ne lovim de imprecizie. În măsura în care informaţia devine, cantitativ, enormă, ea se transformă în zgomot. În altă ordine de idei, această ceartă între lumea musulmană şi lumea occidentală e tot rezultatul unui astfel de bruiaj: nu funcţionează comunicarea între aceste două lumi. Fiecare decodifică mesajele celeilalte după propriile ei coduri. Trebuie să învăţăm să controlăm aceste fenomene, aceste procese pentru a micşora efectele nocive.
– Ce rol are monitorizarea ştiinţei în reducerea bruiajului informaţional?
– Modul în care comunitatea ştiinţifică internaţională urmăreşte, controlează şi evaluează rezultatele ştiinţifice publicate în diverse reviste de specialitate, în lume, este o activitate extrem de importantă pentru că, iată, sunt comunităţi naţionale care nu sunt încă în stare să se automonitorizeze, cum, din păcate, este şi comunitatea ştiinţifică românească. Noi aşteptăm să fim monitorizaţi la nivel internaţional, ca să aflăm unde anume ne aflăm în diverse domenii ale ştiinţei, în raport cu alte ţări, lucru direct legat şi de intrarea noastră în Uniunea Europeană. Tot ceea ce se referă la integrarea noastră sub aspect cultural, în comunitatea internaţională, intră la acest capitol.
– Cum se derulează această monitorizare a ştiinţei?
– Comunitatea profesională internaţională a oamenilor de ştiinţă realizează această monitorizare, diferenţiat, pe domenii: matematică, informatică, fizică etc. Există, în SUA, un Institut de informare știinţifică, la Philadelphia, se editează o lucrare enciclopedică Science Citation Index care consemnează, pentru fiecare articol publicat într-o revistă de specialitate, care sunt autorii care s-au referit la articolul respectiv. Lucrarea aceasta este organizată pe trei direcţii: ştiinţe exacte, ştiinţe sociale şi direcţia umanistă: literatura, artele… Din această lucrare poţi afla dacă articolul ştiinţific pe care l-ai publicat într-o revistă de specialitate şi într-o limbă internaţională a interesat pe cineva care să-l preia, să-l continue, să-l dezvolte, etc. Există o altă revistă Scientometrics care discută criteriile de evaluare ale informaţiilor ştiinţifice. Ipoteza celor mai lucide minţi este că, aproximativ trei sferturi din ceea ce se publică în lume nu beneficiază de nici un cititor. Fiecare se leagănă în iluzia că el e în sfertul privilegiat. Dacă s-ar face o cercetare de piaţă, şi la noi în ţară, s-ar constata că, într-adevăr, cele mai multe cărţi nu au, practic, nici un cititor, în afară de cei implicaţi în procesul de publicare a lor.
– Care sunt şansele României de a recepta corect mesajele şi de a le transmite în aşa fel încât să se facă înţeleasă?
– De nenumărate ori am atras atenţia asupra marilor valori ale ştiinţei româneşti. Cele mai multe dintre aceste valori nu sunt cele care sunt mediatizate în ţară, ci sunt cu totul altele.
– Puteţi să exemplificaţi, vă rog?
– În cartea mea Matematica în România pe care am publicat-o în limba engleză în 2003, dau o listă de câteva zeci de matematicieni români care au avut, în ultimele decenii, mari succese în lume. La noi în ţară, tendinţa este ca valoarea să fie dată după gradul de mediatizare. Dar ştiinţa îşi are drumurile ei şi abia după zeci de ani se vede care au fost valorile durabile sau nu.
– Ne puteți dezvălui câte ceva din intențiile dumneavoastră de creație?
– Da, scriu o carte despre acele personalităţi pe care le-am întâlnit de-a lungul vieţii şi care m-au marcat. Într-un demers autobiografic, vreau să prezint aceste personalităţi despre care am scris cu diverse ocazii. Sunt peste o sută, mulţi dintre ei sunt matematicieni, dar sunt şi lingvişti, filozofi etc. Voi revizui cartea mea despre timp, cartea mea despre paradox.
– Și un gând pentru cititorii noștri…
– Să înceapă orice zi pornind de la un zâmbet…
Adaugă un comentariu