Focul viu de la Bogdana: prinos de iubire neamului românesc

Situată pe Valea Trotușului, în comuna Ștefan cel Mare, pe locul unui vechi schit, într-o zonă cu păduri seculare, Mănăstirea Bogdana a fost ridicată în anul 1660. După tradiția locală primii, călugari s-au așezat în acea zonă începând cu secolul al XIV-lea în vremurile descălecătorului Bogdan, venit din Cuhea Maramureșului, peste Carpați, să întemeieze Țara Moldovei.

În secolul XVII Sihăstria Bogdana ajunsese cunoscută în toată Țara Moldovei. Marele logofăt Solomon Bârlădeanu a transformat, la 1660, sihăstria în mănăstire, păstrând hramul „Pogorârea Sf. Duh”. Zidită din piatră și cărămidă, cu ziduri de apărare și turn clopotniță, cu biserica în plan treflat, a avut ca model necropola lui Ștefan cel Mare de la Putna. Marele logofăt Solomon Bârlădeanu împreună cu soția sa Ana au înzestrat mănăstirea cu moșii, obiecte de cult, cărți, odoare de argint. Lăcașul a înfruntat de-a lungul vremurilor numeroase intemperii, fiind jefuit de toate valorile. În 1793 biserica a fost aproape în întregime distrusă de un cutremur, iar pentru refacerea ei, s-a vândut Episcopiei Romanului una din moșiile dăruite de ctitor.

După cel de-al Doilea Război Mondial, mănăstirea a cunoscut o inițial intensă viață monahală, devenind cea mai mare mănăstire a județului Bacău, însă regimul comunist, în 1959, a  desființat așezământul, transformându-l în azil pentru bolnavi neuropsihic.

Episcopia Romanului a început în 1979 refacerea vechii așezări monahale organizând totodată un depozit-muzeu care cuprinde un patrimoniu de carte veche și artă medievală românească. Icoanele păstrate aici datează din sec. XVIII – XIX. Tezaurul mănăstirii Bogdana mai cuprinde și pomelnicele unor biserici și schituri din județ.

În 1990 lăcașul și-a recăpătat statutul de mănăstire.

Mănăstirea Bogdana este cunoscută pentru patrimoniul său istoric și religios, fiind unul dintre cele mai vechi lăcașuri monahale din zona Moldovei.

Astăzi, Maica Mihaela Radu este Stareța Mănăstirii Bogdana din județul Bacău. Ea joacă un rol crucial în viața spirituală și administrativă a mănăstirii, fiind implicată în activități duhovnicești și sociale.

Este cunoscută pentru implicarea ei în păstrarea patrimoniului cultural al mănăstirii.

Maica Stareță Mihaela Radu conduce activitățile de îngrijire a persoanelor vârstnice găzduite în așezământul social al mănăstirii. Mănăstirea Bogdana desfășoară o activitate filantropică importantă prin azilul  înființat în anul 2001. Sub conducerea ei, seniorii beneficiază de un program religios zilnic și de un mediu cald, comunitar.

Mănăstirea are și un muzeu în care sunt expuse comori ale patrimoniului etnografic al zonei.

De peste 40 de ani mănăstirea Bogdana deține o valoroasă colecție de Artă religioasă medievală care cuprinde carte veche, icoane, veșminte și obiecte liturgice și de cult provenind și de la alte biserici și mănăstiri din județul Bacău. În încercarea de reorganizare a mănăstirilor desființate sub regimul comunist, aceste valori patrimoniale s-au adăugat moștenirii proprii, mănăstirea devenind astfel custode al acestei comori naționale inestimabile.

Ne este cunoscută soarta unei valoroase cărți și anume un Liturghier manuscris în limba slavonă dăruit de Mitropolitul Moldovei Teodosie al II lea Mănăstirii Bogdana în anul. În anul 1716, tătarii au ajuns în această zonă prădând și jefuind și atunci a fost răpit și Liturghierul împreună cu alte odoare și scrisori. Dintre toate acestea doar această carte a fost recuperată în Târgul Iașilor fiind răscumpărată de la tătari.

Consemnarea acestor triste evenimente istorice o datorăm episcopului cărturar Melchisedec Ștefănescu (1822-1892), cel care a ocupat scaunul vlădicesc de la Roman între anii 1879-1892, pe ultima filă a manuscrisului o consemnare spune: ,,Această Liturghie este a Mănăstirii Bogdani, am scris eu Popa Năstasi leat 1778 iunie” și  urmează o semnătură: Ioanichie ot Bogdana.

Liturghierul nu a nu a mai ajuns de unde a fost luat în anul 1717, dar Dumnezeu l-a păzit în iureșul vremii de la distrugere și dispariție, manuscrisul descoperit de episcopul romanului Melchisedec Ștefănescu fiind păstrat în biblioteca personală care, prin testament, a fost donată Academiei Române.

Contemporană cu același manuscris,  Cazania lui Varlaam s-a reîntors acasă.

În prefața acestui impresionant volum bibliografic,Maica Stareță Mihaela Radu mărturisește:

,,În cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea în anii regimului comunist, o nouă pagină plină de tristețe din istoria bisericii s-a scris atunci când în urma desființării Mănăstirii o parte din cărțile sale au fost înstrăinate rând pe rând, unora dintre ele li s-a pierdut urma. Cu toate acestea s au păstrat în mănăstire un număr destul de mare de cărți dintre cele mai valoroase cum ar fi Cazania lui Varlaam. Avem datoria să păstrăm moștenirea primită atât cât mai este din ceea ce a fost odată pentru ca, în viitor, și alte generații să poată vedea și înțelege tainele acestui neam și pentru ca legătura de suflet dintre cei plecați dincolo și cei prezenți la un moment dat pe pământ să nu se stingă.”

(A consemnat Irina Airinei)