Cu mare regret și multă durere în suflet vă anunț că România a mai pierdut o personalitate remarcabilă din medicina românească.
…

A fost o adevărată onoare şi bucurie că ultimii ani din viaţa i-a petreacă împreună cu noi. A fost omul căruia i-am recunoscut că dacă l-aş fi cunoscut în adolescenţă cu siguranţă m-aş fi făcut medic. Cu atâta patos povestea despre medicina românească încât nici după ore în şir nu ai fi vrut să plece. În perioada pandemică am fost cei mai norocoşi din ţară aş putea spune, eram lângă cel mai valoros om şi am depăşit împreună această situaţie, vă marturisesc că am avut seniori care ne-au recunoscut că nici nu au simţit acesta perioadă.
Rămân recunoscătoare Divinităţi că am avut bucuria să mă maturizez lângă aceste valori. Transmiterea învăţăturii şi cunoaşteri lor nu o puteţi găsi nici pe google şi nici măcar în discuţie cu IA, de asta sunt omul care a ascultat şi învăţat ceea ce unii ar fi plătit mulţi bani să aibă o asemenea ocazie.
Am admirat şi învăţat că nimic nu este mai frumos şi valoros decât DEMNITATEA UMANĂ! Până în ultima clipă a fost un adevărat critic vocal al reformelor haotice în sănătatea publică.
Iar ca OM, atâta nobleţe şi frumuseţe rar vă este dat să întâlniţi. Era persoana exigenta dar şi iubitoare a tot ceea ce întâlnea în viaţa lui. Aş putea scrie o carte despre omul Traian IONESCU, însă mă opresc aici.
Dumnezeu să-l odihnească în pace şi aşa cum zic mereu, să-l ducă în SALA CELOR DREPŢI şi de acolo să ne vegheze pe toţi!
Cine dorește să-și ia rămas bun, trupul este la capela cimitirului Sf. Vineri și înmormântarea mâine la ora 12.00
Adaugă un comentariu