LIMBA ROMÂNĂ LA CERNĂUȚI: O CÂNTĂM PENTRU CĂ NI-I DRAGĂ, O PLÂNGEM PENTRU CĂ NI-I SCUMPĂ…

MARIA TOACĂ

Sărbătoare națională: ZIUA LIMBII ROMÂNE

O zi în țara lui Eminescu, la Cernăuți

LIMBA ROMÂNĂ, stăpâna noastră din toate timpurile, a fost sărbătorită duminică, 31 august, la Cernăuți, începând cu un eveniment de excepție – dezvelirea plăcii memorative reînnoite, cu basorelieful lui Mihai Eminescu pe fațada fostului Obergymnasium, unde între anii 1860-1866 a învățat Poetul nostru național. Ani de zile s-a tras alarma, s-a scris și s-a vorbit că inscripția de pe placă e în spiritul politicii totalitarismului sovietic și că este nu doar incorectă referitor la anii de studii ai gimnazistului Mihai Eminovici, ci absurdă și sfidătoare pentru români. Conform inscripției, Eminescu, de la care ne-a rămas incontestabilul „Suntem români și punctum!”, era numit clasic al literaturilor a două popoare: român și moldovenesc(sic!).Cu pași înceți dar siguri, conducerea Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, a reușit să restabilească adevărul, obținând permisiunea autorităților orașului de a instaura o placă nouă, cu inscripția corectă. Când a fost demontată placa veche, din postările confuze pe rețelele de socializare s-au iscat păreri eronate, unii utilizatori s-au grăbit să acuze autoritățile ucrainene că „la Cernăuți l-au dat jos pe Eminescu”. Precizările ce au urmat din partea inițiatorilor înnoirii plăcii au fost primite cu neîncredere. Însă, din fericire, de data aceasta, conducerea Centrului „Eudoxiu Hurmuzachi”, președinte dr. Cristina Paladian, șefa Catedrei de Filologie Română și Clasică a UNC, s-a bucurat de înțelegere și susținere din partea Primăriei orașului, lucru confirmat și de președintele comisiei pentru protecția patrimoniului cultural, Oleksandr Dobjeanski. În Ucraina e încă un subiect sensibil împărțirea între români și moldoveni și cine caută neapărat gâlceavă o găsește și acolo unde adevărul nu mai are nevoie de argumente. La dezvelirea plăcii, realizate de sculptorul ucrainean Anatoli Piontkovski, după modelul celei vechi cu excepția inscripției, s-a accentuat asupra corectării unei nedreptăți. Într-adevăr ni s-a făcut dreptate, în primul rând nouă, românilor de astăzi, căci Eminescu e deasupra tuturor „nedreptăților” și „dreptăților”. Așa cum a menționat dr. Cristina Paladian înainte de momentul dezvelirii plăcii, această dreptate, pe lângă aprobările de rigoare de la autorități, o datorăm inițiativei Centrului „Eudoxiu Hurmuzachi”,contribuției financiare a vicepreședintelui Eugen Patraș, precum și câtorva donatori generoși din Râmnicul Sarat, coordonatorul sponsorizărilor fiind avocatul Ion Radu.

Partea duhovnicească a evenimentului a fost înnobilată de părintele Arhimandrit Dosoftei Dijmărescu de la Mănăstirea Putna, care a sfințit placa reînnoită cu agheasmă de la chitoria voievodală, dar și cu alese cuvinte despre pașii inițiatici ai lui Eminescu la Cernăuți – în casa și biblioteca lui Aron Pumnul, la lecțiile de română ale profesorului iubit, la reprezentațiile teatrale… De la Cernăuți a început Eminescu pregătirile pentru Marea Serbare de la Putna.  Într-o oră cât a durat ceremonia, am trăit un veac rotund în Țara Eminescu, părintele amintindu-ne de miraculoasa suprapunere a sărbătorii Limbii Române și reinstalării plăcii comemorative cu Duminica Tânărului Bogat. Eminescu a pornit din Cernăuți cu bogăția tinereții nesățioase de cunoaștere, având totul în pofida lipsurilor materiale. Duios au fremătat plopii fără soț în trilurile naiului maestrului Nicolae Hacman. Emoționant a vibrat vocea profesoarei Doina Colesnicov de la Liceul „Alexandru cel Bun”. În câteva minute ne-a predat o captivantă ,,lecție de literatură”, mai ales, când a citit o poezie găsită în arhiva regretatului ei soț, poetul Ilie Tudor Zegrea. Poezia lui Eminescu a prins aripi în recitalul Sabrinei Jar, elevă la același liceu din centrul Cernăuțiului. Din partea Societății patronate de Poetul Național, organizatoare constantă a Sărbătorii „Limba Noastră cea Română”, a venit cu un cuvânt de apreciere președintele SCLR Cernăuți, poetul Vasile Bâcu. Tânăra Societate a Scriitorilor Români din Cernăuți și-a adus omagiul prin discursul și versul sonetistului Nicolae Șapcă, președinte al reînnoite societăți. Misiunea diplomatică a României la Cernăuți, susținătoare activă a manifestărilor culturale ale românilor cernăuțeni, a fost alături de noi prin prezența consulului Cristian-Toma Dacica. Integrat și cu sufletul în comunitatea noastră, domnul diplomat a apreciat inițiativa liderilor Centrului „Eudoxiu Hurmuzachi” și le-a mulțumit pentru realizarea acestei lucrări. Mesaje de felicitare au adresat reprezentanți ai Consiliului Regional, secției pentru relații interetnice și religie a Administrației Militare Regionale, sculptorul Anatoli Piontkovski, care a lăudat buna colaborare și ajutorul familiei Paladian în procesul realizării plăcii. Sesizarea poetică a lui Nicolae Șapcă referitoare la chipul lui Eminescu, de pe care a dispărut umbra tristeții, ne-a atins la inimă și, prinzând aripi, a fost transmisă mai departe. Mult ne-am dori ca de-acum înainte nici un nour de suspine să nu-i întunece chipul luminos.

E ca un rug mereu aprins, sărbătoarea noastră

Pentru noi, românii din regiunea Cernăuţi, limba maternă este deopotrivă bucurie și durere. E și o suferinţă ce mistuie edificator, care de acum al 36-lea an înfloreşte într-o sărbătoare măreaţă. Fiecare ediţie, graţie organizatorilor constanţi – Societatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, își are însemnele ei irepetabile, lăsând în sufletele participanţilor sentimente de mândrie pentru apartenenţa la românitate şi licăriri de speranţă în perpetuarea fiinţei naţionale. Oricare ar fi situația în țară, chiar și în timpul pandemiei, și în aceste zile cumplite de război în Ucraina, ne strângem la sărbătoarea Limbii Române, mai înainte în prima duminică de septembrie, iar de câțiva ani odată cu toți românii. La la 31 august e sărbătoarea noastră la Cernăuți, indiferent dacă va fi sau nu oficiată la nivel de stat, prin lege, așa cum s-a procedat în România cu limba ucraineană. Nimeni nu poate să ne lipsească de harul lăsat fiecărei nații de la Dumnezeu. De 36 ani ne adună această sărbătoare, în săli mari de spectacole sau spații mai mici. Din anul 2000, de când îl avem pe Eminescu în centrul orașului, Limba noastră cea Română începe cu drumul de flori la statuia Poetului Național. La acest 31 august am avut parte de o plăcută excepție, adunându-ne mai întâi la solemnitatea dezvelirii plăcii memoriale a Poetului Național Mihai Eminescu.

După tradiționalele depuneri de flori la monumentul lui Eminescu, Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română, Cernăuți, a invitat participanții la Palatul Național, unde sărbătoarea a derulat într-un format inedit, cu momente literar-artistice: evoluarea câtorva colective folclorice, întâlniri cu scriitori, lansări de carte apărute în perioadoa august 2024-august 2025.

Animatorii actualei ediţii s-au străduit să intercaleze în program dialogul cultural cu oameni ai literelor și unduiri duioase ale artiștilor amatori. Suflul combativ de odinioară, „durerile de inimă” n-au fost atinse, și nu din cauză că n-am mai avea probleme sau din motiv că organizatorii le-ar evita premeditat. Pe parcursul a trei decenii s-a vorbit de dureri și de rănile tot mai adânci ale limbii române, fără nici un rezultat îmbucurător. Mi se pare că am devenit și noi o rană sângerândă. Ne-am convins că nu se rezolvă asemenea probleme la sărbători. Presupun că din acest considerent, organizatorii, în persoana lui Vasile Bâcu și Nicolae Șapcă, s-au axat pe ceea ce se face în anturajul nostru pentru perpetuarea limbii române și pentru ca tinerii din satele noastre să nu ajungă ca Dumitru Hlibca din Molodia, care n-a auzit un cuvânt românesc la școală, dar ne-a recitat o poezie de Grigore Vieru, învățată din îndemnul inimii. Asemenea tineri ne inspiră încrederea că „limba noastră-i foc ce arde”, cum ne spune în înălțătorul imn poetul Alexei Mateevici, și că nicicând nu se va stinge acest foc. Corul „Dragoș Vodă” în comun cu „Armonia” și ansamblul „Fetele din Bucovina” au confirmat încă o dată că sunt demni purtători de Tricolor și reprezintă cartea de vizită a SCLR „Mihai Eminescu”.

Podoaba sărbătorii au fost copiii Elenei Nandriș din ansamblul „Urmașii lui Ștefan”, împreună cu prietena lor de cântec Carolina Jitaru, care au adunat într-un buchet de Sânziene tradiția cu istoria, datinile din străbuni cu suferințele generațiilor de după război. „Dorul lor de Sânziene” este o răvășitoare rememorare a tragediei din noaptea de 13 iunie 1941, când din satul Mahala au fost deportați în Siberia mai mult de 600 de români, printre aceștia aflându-se Anița Nandriș cu trei băieți minori și soțul de care a fost despărțită pentru totdeauna. Scenariul a cuprins toate elementele artistice prin care se putea exprima subiectul – dans, poezie, cântec, narațiune… Impresionant au reușit să exprime drama suferită de Anița Nandriș acești copilași care abia intră în viață, nu cunosc și nici nu dă Doamne să cunoască vreodată greutățile din trecut. După dansurile, zbânțuiala și muzica veselă, fetele și-au legat broboade negre, contrastul dintre veselie și tristețe, bucurie și durere fiind cutremurător. Acolo, pe pământul înghețat al Siberiei nu existau sărbători, nici flori, dar feciorașii îi împleteau mamei coronițele din dragoste și rugăciune. Trupul poate să moară, dar sufletul rămâne acolo unde se nașc și cresc florile, unde oamenii vorbesc limba română, le spune mama feciorilor ca să nu uite de pământul Bucovinei. La vârsta lor fragedă, copiii din Mahala cunosc și înțeleg tragediile trecutului, dovadă fiind episodul cu scrisoarea Aniței, aruncată din tren, când a trecut prin gara din Boian. Simbolic a revenit acea batistă udă de lacrimile Aniței în lacrima cântecului „Ne-a fost dor de tine țară”, în mireasma Limbii Române. Dansatorii „Mioriței” din Boian, însoțiți de Serghei și Elena Poclitar, au schimbat de data aceasta dansurile pe cântece. Surorile Sofia și Anastasia Poclitar, fidele duetului lor, au amintit prin versurile lui Grigore Vieru că numai în limba ta își poți cânta dorurile.

O surpriză ne-a venit de la Probotești – noul duet, verișoarele Sofia și Anastasia Tutunaru. Având o bunică asemenea profesoarei de română Tatiana Tutunaru, nici nu se putea să nu apară aceste cântărețe ale limbii române. Ca recunoștință oamenilor care servesc cuvântului românesc, Carolina Jitaru, generos și măiestos, a cântat din versurile lor – „La Cernăuți” de Vasile Bâcu, muzica Dumitru Ignat, și „În limba dorului sfânt” de Vitalie Zâgrea, pe propria linie melodică.

„…Scumpa carte-de-boierie a neamului…”, îmbogățită cu noi cărți și reviste

Sărbătoarea Limbii Materne e și un bun prilej de reîntoarcere la izvoare, de a răscoli prin moștenirea spirituală a creatorilor de valori naționale. Culegem de la ei frumoase citate, căci oricât ne-am sforța imaginația tot nu vom „naște” ceva mai impresionant. Bunăoară, cu câtă gingășie și eleganță o numește Ion Luca Caragiale „frumoasa și cumintea limbă română, această scumpă Carte-de-boierie a unui neam”! Sau cât de drept ne-a definit firea poetul Corneliu Vadim Tudor: „Oricât am fi de buni sau răi vreodată/ oricât am fi de falși sau de firești/ ne regăsim sfioși cu toții, iată/ în templul limbii noastre românești”.

Cu prilejul acestei scumpe sărbători, Ziua Limbii Române, venim cu ce avem mai bun în templul ei. La ediția din acest an a sărbătorii de la Cernăuți, participanții care s-au reținut după spectacolul artistic au asistat la o bogată lansare a recentelor realizări editoriale, în special reviste. După cuvântul șefei Catedrei de Filologie Română și Clasică, dr. Cristina Paladian, Nicolae Șapcă, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, a prezentat telegrafic câteva numere ale revistei din județul Maramureș „Nord Literar”, fondată de Gheorghe Pârja, precum și cartea prietenului Gheorghe Mihai Bârlea din Sighetul Marmației „Doar împreună: alte sigilii”. Din realizările personale a ales culegerea de sonete pentru copii, apărută la cumpăna dintre iarnă și primăvară – „Cascada fulgilor de argint”, lansată la festivalul Dimineața Cuvintelor, București. Părerea de rău că a uitat acasă primele șase ediții ale revistei „Recreația Mare”,finanțată de DRP, i-a fost atenuată de posibilitatea de a ne arăta numărul-semnal al revistei „Septentrion”, într-adevăr o surprinzătoare realizare literară. La 7 ani după suspendare, revista fondată în 1999, al cărei redactor-șef a fost poetul Ilie Tudor Zegrea, și-a reluat apariția într-un format nou. Sprijinită de DRP, în virtutea proiectului depus de jurnalistul și scriitorul Vitalie Zâgrea, revista a căpătat un suflu nou, avându-l redactor-șef pe Nicolae Șapcă, redactor adjunct Carolina Jitaru și poetul Gheorghe Ungureanu redactor. Ceilalți membri ai SSR din Cernăuți fac parte din colegiul de redacție. Fostul diplomat, scriitor și om de știință, Teofil Rendiuc a anunțat lansarea în curând al unui roman istoric despre satul natal, dăruind Societății „Mihai Eminescu” o originală colecție din trei mini-volume bilingve de poezie – Eminescu, Arghezi, Coșbuc. Din creația sa a citit profesorul școlar Dorin Misichevici. Integrându-mă în acest dialog literar, am ținut să pun în lumină excelentul volum „Mircea Streinul. Scrieri”, îngrijit și prefațat de scriitorul dr. Mircea Diaconu. Oaspeții din România ne-au adus o bogată donație din realizările lor. Președinta Societății Scriitorilor fără Frontiere, Elena Mândru, a vorbit despre colegii găzduiți în paginile revistei „Moldova Literară”, membrii colegiului de redacție fiind inițiatori ai proiectului de ajutorare a copiilor români din Ucraina. Prietenii din Botoșani, Paul Mircea Iordache și Florin Egner, ne-au adus „Vatra Românească”, Profesoara Eleonora Schipor, în calitate de redactor, a scos în față revista „Dacia Stăbună”, fondată de prof. Ioan Ițco pentru a populariza sfinte valori naționale – istoria, cultura, religia, punând accentele și pe turism. În acest context s-a menționat contribuția considerabilă la editarea revistei a scriitorului ștefaniadei, Andrei Breabăn.

Prietenul bucovinenilor, herțenilor și basarabenilor, istoricul Vasile Adăscăliței, prezent la toate edițiile sărbătorii Limbii Române la Cernăuți, a sesizat că în viața noastră sunt momente pe care dacă le ratezi nu le poți recupera niciodată și că nu se putea o zi mai potrivită pentru dezvelirea plăcii memoriale Eminescu. Profesorul a opinat că originea Luceafărului pornește de la Cernăuți. Ne-a fost plăcut să-l întâlnim alături de istoricul Vasile Adăscăliței pe avocatul Felix Șuhan. N-a lipsit nici de data aceasta, cu un elogiu limbii române, colonelul în retragere, prietenul dintotdeauna, Ioan Abutnăriței. Scriitorul Constantin Horboveanu ne-a desfătat auzul și ne-a îmbogățit cu originalele sale cugetări, unele triste de tot. Bunăoară, Limba română e cuminte, doar noi care o iubim ne obrăznicim. Neadormit e spiritul său umoristic/critic, nu-i scapă nimic.

Prezent până la final în mijlocul nostru, consulul Cristian-Toma Dacica a apreciat unitatea românilor din Cernăuți de a se întruni într-un număr mare în templul limbii materne, amintind și de demersul început la nivel diplomatic în privința oficializării sărbătorii Limbii Române în Ucraina: „Am primit promisiuni în privința recunoașterii sărbătorii. Vă mulțumiesc că păstrați și depuneți eforturi pentru limba română”. În semn de recunoștință pentru ajutorul acordat de Consulatul General al României la Cernăuți, Vasile Bâcu i-a înmânat distinsului diplomat Diploma de onoare a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”. Diplome similare pentru contribuția la dezvoltarea culturii românește în nordul Bucovinei și participarea la cea de a 36-a ediție a sărbătorii naționale „Limba noastră cea Română” au primit, de asemenea, scriitorii care au susținut dialogul literar cu realizările lor culturale.