Maria TOACĂ: LA 150 ANI AI CATEDREI DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ A UNIVERSITĂȚII CERNĂUȚENE

O SĂRBĂTOARE A ÎNVIERII LIMBII ROMÂNE LA CERNĂUȚI

Întâi a fost petiția adresată, în iunie 1848, împăratului Franz Joseph, prin care românii bucovineni cereau o catedra de limba și literatura română pentru conservarea identității naționale. La început de septembrie 1848 a fost aprobată înființarea catedrei la Institutul de Studii Filosofice din Cernăuți, pe cheltuiala Fondului Bisericesc al Bucovinei. Concursul pentru postul de titular l-a câștigat Aron Pumnul. Cursurile propriu-zise de cinci ore de predare pe săptămână (trei de gramatică și două de literatură) Aron Pumnul le-a inaugurat la 28 februarie 1849, în prezența unui public numeros, format din studenții de la Obergymnasium și Institutul Teologic, precum și din invitați de onoare. Martor ocular, Ion Sbiera scrie în cartea consacrată lui Aron Pumnul că mare a fost bucuria tuturora „când au auzit de la catedră dulcile accente ale graiului românesc și când au văzut și s-au încredițat că și în românește se poate vorbi despre sfinți, despre limbă și literatură, tot așa de bine ca și în latinește sau în nemțește”. Tot în această perioadă, au loc modificări în structura școlară, cele trei clase ale Institutului unificându-se cu ale Gimnaziului. Astfel s-a format Gimnaziul Superior cu opt clase, și Aron Pumnul, fără a pretinde la majorarea salariului a consimțit să extindă numărul de ore la română de la cele cinci obligatorii la șaisprezece. Așadar, istoria Catedrei de Limba și Literatura Română a Universității din Cernăuți își are începutul de mai departe, cu primul titular Aron Pumnul, dar și cu apostolii de mai înainte ai limbii române sub stăpâniri străine.

Ne-am bucurat și noi, participanții la simpozionul științific internațional „Probleme actuale de filologie română”, auzind în Sala Roșie a Universității Naționale „Yuriy Fedkovych”, de dimineață până-n seară vorbirea românească despre apostolii limbii materne, despre cum a rezistat, s-a păstrat și evoluat cultura românească. Aniversarea a 150-a a Catedrei de Limba și Literatura Română, sărbătorită în contextul aceluiași jubileu al Universității din Cernăuți, a fost un prilej fericit de a-i aduna în capitala nordului Bucovinei pe străjerii limbii române din mai multe centre academice. Datorită susținerii financiare a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni prin proiectul Centrului Cutural „Eudoxiu Hurmuzachi”, organizatorii, în frunte cu dr. Cristina Paladian, șefa omagiatei Catedre de Filologie Română și Clasică a UNC „Yuriy Fedkovych”, au reușit să aducă la Cernăuți personalități din șapte țări ale Europei, puse în slujba marilor chemări ale spiritualității românești. În programul simpozionului au fost incluși 72 de participanți cu tot atâtea comunicări. Evident, reușita manifestării aparține grupului de cadre didactice ale Catedrei – conferențiar universitar dr. Cristina Paladian, asistent univ. dr. Felicia Vrâncean și asistent univer. dr. Diana Chibac, care într-un număr atât de mic fac lucruri mari, mărturie fiind și prezența atâtor personalități prestigioase la conferința în plen și masa rotundă ale simpozionului, printre care Ambasadorul României la Kiev, Excelența sa Alexandru Viktor Micula, Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, Arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, dr. Sanda-Maria Ardeleanu de la Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava, Doctor Honoris Causa al Universității „Yuriy Fedkovych”, pictorul Dacian Andoni din Timișoara, cu rădăcni în glia bucovineană la Ceahor, monahia dr. Gabriela Platon de la Mănăstirea Voroneț, scriitoarea Doina Cernica, scriitoarea dr. Irina Airinei din București, președinte al Asociației „Anima Fori” („Sufletul Cetății”) etc..

Înainte de a trece la comunicări și dezbateri științifice, am trăit momente dintre cele mai plăcute ale întâlnirii cu prieteni întru iubire și credință pentru valorile naționale din România și Republica Moldova. După ce s-au mai potolit emoțiile primelor îmbrățișări cu prietenii sositi de la București, Iași, Timișoara, Suceava și alte centre academice înfrățite cu Cernăuțiul, periplul prin istoria de 150 ani ai Catedrei de Limba și Literatura Română a început cu deschiderea festivă. În Sala Roșie a Universității Cernăuțene au răsunat, în ucraineană și română, mesaje de omagiere a personalităților din trecut și de apreciere a celor care atribuie astăzi valoare și mențin activitatea Catedrei sărbătorite ca un simbol al excelenței academice. Urări de noi realizări actualei șefe dr. Cristina Paladian au adresat prorectorul UNC, Irina Osovska, decanul Facultății de Filologie, Yaroslav Redkva, Excelența sa Alexandru Victor Micula, Ambasadorul României la Kiev, dr. Irina Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, Daniela Petroșel, decanul Facultății de Litere și Științei ale Comunicării a Universității ,,Ștefan cel Mare”, Suceava. Online a onorat asistența președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop.

Cu binecuvântare de la ÎPS Calinic, a onorat acest important eveniment în istoria românilor din Bucovina, starețul Sfintei Mănăstiri Putna, Arhimandritul Melchisedec Velnic, care a evocat înalte fețe bisericești, lectori și păstori de suflet de la începuturile Universității – mitropoliții Silvestru Morariu, Teoctist Blajevici, Nectarie Cotlarciuc. Gândul pios al starețului Sfintei Mănăstiri Putna s-a îndreptat către fiii Bucovinei care ne-au dăruit înalte imnuri de muzică bisericească Isidor Vorobchevici și Ciprian Porumbescu, invocând, de asemenea, duhul patriotic al studenților teologi, membrii „Arboroasei”, uniți în jurul lui Ciprian Porumbescu – Zaharie Voronca, Constatin Morariu… Părintele stareț ne-a vorbit de duhul de dăruire al învățătorilor săi – teologul iubirii Dumitru Stăniloae și Dumitru Feciorul, autor al 15 volume despre Sfântul Ion Gură de Aur. „Dăruirea lor ne obligă să le ducem mai departe cărțile și învățătura”, ne-a dat de grijă Arhimandritul Melchisedec, dorindu-le slujitorilor de astăzi ai limbii române curaj în apărarea adevărului și frumosului, iar șefei Catedrei să-și onoreze menirea și cât mai mulți studenți. Cu prețioase valori de la Fundația ,,Credință și Creație” (opt volume ale Dicționarului Literaturii Române și ,,Istoria critică a Literaturii Române” de Nicolae Manolescu) au venit dr. Teodora Stanciu și Oana Enăchescu, ambele susținătoare pe parcursul anilor a Colocviilor Putnei, dedicate acad. ZOE DUMITRESCU BUȘULENGA. De remarcat că la simpozion au fost prezenți mai mulți din participanții constanți ai colocviului Putnei – Radu Creangă, Dacian Andoni, Oana Enăchescu, Katharina Kilzer… Profesorul bucureștean Gheorghiță Geană și-a transmis comunicarea despre orașul Cernăuți, ca simbol al Bucovinei, prin doamna Teodora Stanciu.

În prima sesiune a conferinței în plen ne-au ținut viu interesul Daniela Petroșel, cu un moment din istoria culturală a Bucovinei, dedicat primului titular al Catedrei Ion Gh. Sbiera. Cu o intervenție originală privind dialogul multicultural, polifonic și plurivalent dintre profesorii și cercetătorii familiei academice Suceava – Cernăuți ne-a captivat dr. Sanda-Maria Ardeleanu. Teodora Stanciu a abordat o problemă extrem de actuală. Vorbind despre radio ca reper al articulării corecte a cuvântului, „Rolul radioului în vorbirea limbii române corecte”, ne-a deschis o carte pentru urechi. Otilia Hedeșan din Timișoara ne-a introdus în lumea basmelor lui Eminescu. Katharina Kilzer, traducătoare în germană din opera poetică a Anei Blandiana, a sosit special din Germania ca să ne vorbească despre „Zăpezile de altădată”ale uitatului Gregor von Rezzori, abordând rolul limbii care ne unifică și ne confirmă identitatea. Artistul plastic Dacian Andoni, membru al grupului timișorean „Polog”, a revenit la rădăcinile familiei sale din Ceahor de sub Cernăuți, unde s-au născut bunicii din partea tatălui său. Pe baza documentelor și fotografiilor de familie, el și-a cunoscut destinul bucovinean prin bunicul Ștefan Andoni, primar la Ceahor în perioada românească, refugiat pe teritoriul liber al României, rănit pe front în 1945.

Despre puterea cuvântului poetic ne-au vorbit Irina Airinei, autoarea unei cărți ce tratează poezia de la începuturi până în 1916, și Victoria Fonari din Chișinău, care s-a referit la rolul poetului în societate, luându-l ca model pe Ion Hadârcă. Loredana Cuzmici, Iași, a oferit repere la „Cum se scrie istoria literară într-un regim totalitar cum a fost cel comunist din România, făcând referiri la cazul lui Mircea Streinul. Radu Creangă, revenit de la Paris ca să nu mai plece din România niciodată, și-a amintit cum tatăl său, Mihai, sta sub un nuc și visa să devină regele României. Despre limba română, spune că, formată în spațiul liturgic, atribuie persoanei o trăire sacră și comunitară. Mircea Bejenar (Suceava) s-a referit la perioada dramatică 1942-1944, când Facultatea de Teologie Ortodoxă s-a constituit în focar de recuperare a elitelor bucovinene revenite la Cernăuți. Cu un subiect ce ne privește pe toți muritorii, „Rituri de provocare a decesului în cultura tradițională din România”, ne-a răscolit Mircea Păduraru, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Seara ne-a găsit la „masa rotundă”, într-un dialog marcat de evocări și omagieri ale personalităților care pe parcursul a 150 de ani au sporit prestigiul Catedrei de Limba și Literatura Română nu doar în Bucovina, ci în întreaga Europă. Au vorbit oameni care cunosc în profunzime viața și opera iluștrilor înaintași, se consacră nerezervat cercetărilor. Bunăoară, dr. Elena Pintilei, colaboratoare la Biblioteca Bucovinei „Ion Gh. Sbiera”, știe totul despre primul titualr al Catedrei, ea fiind autoarea unui amplu volum despre familia Sbiera. Doamna Maria Olar, președinta Fundației Culturale „Leca Morariu”, a fost persoana cea mai inițiată să vorbească despre perioada interbelică din istoria Catedrei, cu titularul Leca Morariu. Ținem să precizăm că Mariei Olar îi aparține meritul restituirilor averii literare a Morărenilor. Punctând momente din activitatea academică și politică a lui Sextil Pușcariu, dr. Felicia Vrânceanu l-a przentat ca un demn continuator al lui Ion Sbiera și fondator al publicației „Glasul Bucovinei, iar colega sa dr. Diana Chibac a conturat personalitatea lui Alexe Procopovici, ca promotor al culturii, autor de studii critice și manuale. O introducere obiectivă în perioada sovietică a Catedrei numită de Filologie Clasică și Moldovenească a făcut dr. Cristina Paladian, accentuând că și atunci aceasta s-a păstrat ca un spațiu de rezistență culturală și afirmare a valorilor autentice și identității naționale, având în frunte oameni de știință ca Vitalie Sorbală. Drept confirmare, foștii absolvenți din acea perioadă, cercetătorul istoric Petru Grior și jurnalistul Vasile Carlașciuc au readus în actualitate dascăli și colegi ce și-au păstrat verticalitatea. Petru Grior l-a evocat ca model de onestitate și măiestrie pedagogică pe Mihai Dăscălescu, iar Vasile Carlașciuc a deplâns „zborul frânt” al colegului de grupă Sergiu Tabarcea.

Liric și sentimental, cu gingășie și duioșie scriitoarea Doina Cernica s-a recomandat ca un om cu visul împlinit. Născută la Vama de lângă Câmpulung a visat să ajungă la Cernăuți, la Universitatea unde au studiat învățătorii ei. În 1989 a văzut-o prima dată, mai frumoasă decât și-o imagina. Apoi în 2019 la salonul de carte al doamnei Alexandrina Cernov a avut fericirea să stea într-o bancă împreună cu studenți de la filologia română. Doina Cernica a citit dintr-un eseu scris atunci, din amintiri revenind apostolii limbii române – șefii de catedră Grigore Bostanși Gheorghe Jernovei, docentul Ilie Popescu, neuitata doamnă a saloanelor de carte Alexandrina Cernov.

Începută cu binecuvântarea Arhimandritului Melchisedec Velnic, ziua marilor dispăruți s-a încheiat cu binecuvântare de la stavrofora Sfintei Mănăstiri Voroneț, dr. Gabriela Platon, pentru care marcarea celor 150 ani de rezistență a limbii române în mediul academic de la Cernăuți este ca o eternă sărbătoare a Învierii. „Vă purtăm în suflet și în rugăciunile noastre”, ne-a încredințat monahia Gabriela Planton, propunând pentru următoarea sărbătoare a Catedrei o comunicare despre limba sfântă a vechilor cazanii.

CHEMAREA DUHULUI ROMÂNESC AL LOCURILOR

În spiritul celor mai frumoase tradiții ale saloanelor de carte românească, deschise la Cernăuți de regretata Alexandrina Cernov, discipola distinsei personalități, dr. Cristina Paladian, șefa Catedrei de Flolologie Română și Clasică a UNC, a încheiat simpozionul consacrat jubileului de 150 ani al Catedrei cu un pelerinaj prin locuri marcate de trecutul românesc al ținutului nostru. Participanților care au avut posibilitate să se rețină la Cernăuți, în a treia zi li s-a propus o excursie de documentare pe axa Cernăuți-Toporăuți-Hotin. Există la noi o sfințenie a locurilor și istoria ne-aduce aminte că la Cernauca, Toporăuți, Hotin, pe unde nu se mai aude astăzi cuvânt românesc, trecutul înalţă la cer o catedrală spirituală a neamului românesc.

Deoarece prognoza meteo anunța ploaie după amiază, ne-am îndreptat mai întâi spre Hotin, la măreața Cetate, declarată una dintre cele 7 minuni ale Ucrainei, cu statut de rezervație istorico-culturală.. Fiecare popor legat de cetatea Hotinului îşi are propria versiune. Românii susţin că începuturile fortăreţei au fost puse de daci, ucrainenii și polonezii, desigur, găsesc alte dovezi. Cert, însă, este că Ştefan cel Mare a finalizat construcţia, începută în anul 1325 de voievozii moldoveni din Onut, stăpânită pe la 1340 de voievodul moldovean Dragoș şi consolidată după anul 1400 de domnitorul moldovean Alexandru cel Bun.

Trecută prin atâtea mâini (ale polonezilor, turcilor, tătarilor), dăruită din mila lui Stalin ucrainenilor, în cetatea Hotinului care a apărat Moldova de-a lungul secolelor de invazii străine, astăzi nimic nu aminteşte de gloria oştenilor Marelui Ştefan. Câţiva ani în urmă, în virtutea unui proiect transfrontalier româno-ucrainean, într-o sală au fost expuse costume populare româneşti, iar pe-un perete – portrete ale domnitorilor români. Acum – nici urmă de costume, iar în galeria de portrete a rămas numai Mihai Viteazul. În centru, pe peretele unde se afla portretul lui Ștefan cel Mare, locul e gol. Cu părere de rău, în afară de grupul nostru, n-am întâlnit vizitatori români, adică n-am auzit vorbă românească pe teritoriul cetății.

Spre Toporăuţi ne-a purtat dorul de a ne închina în Biserica Sf. Ilie, ctitorită de domnitorul român Miron Barnovschi în primii săi ani de domnie. Sfântul locaş a fost ridicat de domnitor ca semn de recunoştinţă pentru locurile natale, unde s-a născut, după cum nota în testamentul său: „Biserica de la Toporăuţi, unde zac oasele părintelui meu, (Dumitru Barnovschi, n.a.) Dumnezeu să-l pomenească!“. Menţionăm că această ctitorie seculară este prima biserică fortificată, cu o istorie mai veche decât cele din Ardeal. Conform unui act de danie din 9 decembrie 1627, domnitorul Miron Barnovschi a dăruit satul Toporăuţi Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi. Biserica, cu toate posesiunile ei, a fost închinată Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Că românii au stăpânit dintotdeauna pe aceste meleaguri, consemnează şi cronicile străine, care atestă că în anul 1890, satul Toporăuţi avea 5.216 locuitori români. În consecinţa pactului Ribbentrop-Molotov, după ocupaţia sovietică din 1940, satul Toporăuţi a fost transformat în localitate ucraineană, recensământul din 1989, arătând că numărul românilor reprezintă doar 4,40% din populaţia majoritară ucraineană. Acum, dacă mai au rămas două-trei gospodării în care se vorbeşte româneşte. Spre cinstea oamenilor de aici, Biserica lui Miron Vodă se păstrează într-o stare bună și teritoriul este bine conservat.

La Muzeul Regional de Arhitectură Populară și Trai ne-a purtat interesul pentru cocheta căsuță românească adusă din Pătrăuții Storojinețului, cu bogate odoare înăuntru. Nu departe se află o casă bătrânească din zona muntoasă a Putilei, în care am văzut un război de țesut cu început de pânză în teară și alte lucruri ce nu se deosebesc de cele din casele bătrânești ale bunicile noastre.

Cu impresii înălțătoare de la plăcuta călătorie prin istoria străbună și splendide peisaje autumnale, din toată inima mulțumim sârguincioaselor ostenitoare ale Catedrei de Filologie Română și Clasică, în special șefei Cristina Paladian, precum și Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, care a susținut financiar proiectul.