Pentru ca NIMENI, NICIODATĂ, DIN NOU…!

NEVER AGAIN – ZIKARON BASALON, LOC AL MEMORIEI VII ȘI DIALOGULUI ÎNTRE GENERAȚII

27 ianuarie 2026 – Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului a fost marcată la Opera Națională București printr-un eveniment copleșitor intitulat Zikaron BaSalon – Memoria Holocaustului în sufragerie, concept care a transformat spațiul operei într-un loc al memoriei vii, al dialogului între generații – sufrageria regală a memoriei, printr-o scenografie simbolică inspirată din viața și cartea semnată de supraviețuitorul nonagenar invitat la această copleșitoare manifestare, Octavian  Fülöp, originar din Ardealul de nord, deportat, împreună cu întreaga sa familie, la Auschwitz-Birkenau.

Rezoluţia 60/7 a Adunării Generale a Naţiunilor Unite din 2005 a desemnat ziua de 27 ianuarie drept Ziua internaţională de comemorare a victimelor Holocaustului și a înfiinţat Programul de informare a Naţiunilor Unite despre Holocaust. Această dată a fost aleasă deoarece marchează aniversarea eliberării lagărului de concentrare și exterminare nazist german de la Auschwitz-Birkenau, la 27 ianuarie 1945.

Evenimentul de la Opera Națională București a fost un prilej reflecţie solemnă asupra destinului tragic al celor șase milioane de evrei ucişi de naziști și de colaboratorii acestui regim.

„HaYara Bo’eret” – „Orașul arde”: MEMORIA PRIN MUZICĂ ȘI IMAGINE a fost evocată, printr-o interpretare emoționanță, de trei elevi ai Complexului Educațional Laude-Reut, împreună cu orchestra și corul ONB dirijate inspirat de Daniel Jinga, gazda evenimentului, dirijorul și managerul ONB.

NEVER AGAIN nu este un slogan, ci un legământ pentru VIAȚĂ!

E.S. Lior Ben Dor, Ambasador al Statului Israel în România a rostit un discurs scris cu pana inimii, o inimă care bate pentru Israel și pentru România, deopotrivă:

,,Mă gândesc la realizările poporului evreu și la provocările pe care trebuie să le rezolvăm și la faptul că mereu trebuie să ne confruntăm cu persecuții, așa cum ne-am confruntat cu discriminarea și cu Holocaustul. Și nici după ce s-a înființat statul Israel, când poporul evreu s-a întors în țara strămoșilor săi și a înființat statul, problemele nu s-au terminat și încă trebuie să ne confruntăm cu conflicte, cu dușmani, cu atacuri teroriste, cu războaie…Cu războiul care a început pe 7 octombrie, acum doi ani și jumătate…toate acestea îmi definesc identitatea mea personală, identitatea națională și identitatea profesională ca diplomat și ca ambasador.

Și toate acestea sigur că au legătură cu povestea de viață a lui Otto Fülöp, ceea ce este foarte important pentru mine și pentru noi toți. Fără libertate nu există democrație, nu există educație, sunt cuvintele pe care le-a rostit domnul Otto Fülöp anul trecut de Ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului.  Otto Fülöp este unul dintre oamenii pe care îi admir profund căci povestea sa ne învață despre reziliență, despre forță lăuntrică și despre capacitatea de a-și păstra credința în bunătatea oamenilor chiar și după ce a suferit orori greu de imaginat. Mesajul său puternic despre importanța memoriei și a responsabilității noastre față de viitor devine mai actual ca niciodată, oferind o lecție esențială, în special generațiilor tinere.

Aceasta este ocazia de a onora memoria milioanelor de oameni uciși în timpul Holocaustului. Evenimentul de azi are o semnificație mai specială prin lansarea cărții lui Otto Fülöp ca unul dintre ultimii supraviețuitori în viață: el avea doar 13 ani când a fost deportat din nordul Transilvaniei la Auschwitz. La vârsta de 95 de ani, domnul Fülöp ne amintește că tragedia Holocaustului nu trebuie uitată pentru a nu se repeta.

Curajul său servește ca lecție de viață pentru noi, astăzi, mai ales pentru tânăra generație și sunt foarte bucuros să-l văd astăzi aici, alături de noi.

Doar prin asumarea trecutului ne putem construi în viitor sigur bazat pe valori umane fundamentale pentru generațiile viitoare. Deplângem pierderea atâtor vieți nevinovate și ne angajăm să păstrăm amintirea lor. Pe supraviețuitori îi onorăm prin transmiterea mai departe a poveștilor lor și prin hotărârea fermă de a nu permite niciodată repetarea unei asemenea tragedii. Niciodată din nou!”

Amb. Emil Hurezeanu a prefațat volumul autobiografic al lui Octavian  Fülöp (apărut la Editura OMNIUM, volum îngrijit de Stejărel Olaru) și, în cuvântul său, a spus, printre altele:

,,Octavian  Fülöp este unul din cei trei supraviețuitori în viață din România ai lagărului de la Auschwitz, deportat la 13 ani alături de întreaga familie, părinți, bunici, veri dar și de întreaga comunitate evreiască a unui orășel din nordul Transilvaniei, regiune ocupată de Ungaria horthystă în 1940 și apoi invadată, în primăvara lui 1944, de naziști. Este trimis la Auschwitz unde va fi, sute de zile, prizonierul cu numărul B 14849 tatuat pe braț și neșters până azi. Mereu în preajma sfârșitului, aruncat în gura larg căscată a morții reci organizată industrial în ceea ce Theodor Adorno numea nu doar  cea mai mare crimă fizică ci și metafizică din istorie. (…)

Traseul preadolescentului Fülöp, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial nu doar până la eliberarea lagărelor de concentrare ci și după aceea în Marșul morții, fugind de vechii călăi și ocolindu-i pe noii complici până când ajunge în grija militarilor americani, reface existența tragică a umanității în cea mai cumplită încercare a ei, Holocaustul, în viața trăită și povestită a unui singur om disperat, dar îndârjit, dorind mereu să se hrănească, ca să nu moară, sfâșiat de dorul celor pierduți, el încă neștiind nimic despre ei în așteptarea firidei de lumină care să îl călăuzească din nou spre viață, dinspre moartea atotprezentă.”

Iar Tova Ben-Nun Cherbis, președinte al Complexului Educațional Laude Reut, al Fundației Reut și al Fundației Magna cum Laude-Reut România, maestra de ceremonii, inimoasa organizatoare a acestor excepționale evenimente de  aducere-aminte, a mărturisit: ,,Când deschizi această carte, deschizi o fereastră către un trecut care nu trebuie uitat. Octavian  Fülöp, supraviețuitor al Holocaustului, ne dăruiește astăzi nu doar amintirile sale, ci și o lecție de viață pentru generațiile care nu au trăit grozăvile războiului. De peste 20 de ani își petrece zilele de naștere alături de copiii de grădiniță și elevi de școală primară și de două ori pe an se întâlnește cu liceeni pentru a le povesti despre viața sa, despre puterea de a supraviețui și despre cât este de important să nu uiți. La vârsta de 95 de ani și jumătate, el rămâne unul dintre ultimii martori ai unei istorii care ne privește pe toți în ochi și ne întreabă:  ce veți face voi cu ceea ce am trăit eu?

Pentru voi, liceenii de astăzi, cea de-a cincea generație de la Holocaust, această carte este un apel să fiți nu doar ascultători ci și purtători ai mesajului său, să vă amintiți că istoria nu este doar în manuale ci și în oamenii care au trăit-o și că fiecare dintre voi are puterea de a face diferența prin empatie, curaj și responsabilitate, într-o lume în care ura și intoleranța își ridică din nou capul. Amintirile lui Otto sunt o lumină care ne arată că, indiferent cât de greu ar fi, mereu există o cale către bunătate, să citim, să ascultăm și să acționăm pentru că memoria nu este doar o povară ci și o șansă de a face lumea mai bună. Așa cum Otto a ales să își împărtășească povestea, să alegem și noi să o păstrăm vie pentru noi și pentru cei care vor veni după noi.”

Octavian  Fülöp mărturisește: ,,Am ajuns la 95 de ani, sunt un supraviețuitor al lagărului de exterminare de la Auschwitz-Birkenau tatuat cu numărul B 1484. Din păcate, am rămas ultimul în București. Mai am doi camarazi de suferință, dar în țară doresc să se știe că povestea mea este închinată memoriei celor care s-au pierdut. De-a lungul anilor am dat interviuri și am participat la întâlniri în care am povestit ororile de la Auschwitz, îndeplinind, astfel, o datorie morală de conștiință. La Birkenau, ultimele cuvinte rostite de tatăl meu au fost următoarele: Dacă scăpăm de aici, ne vom întâlni din nou în Palestina. Oricare dintre noi va scăpa, va povesti ce s-a întâmplat aici.

Prin acest demers încerc să transmit în special către tineri mesajul meu care, sintetizat, este acesta: Holocaustul a avut loc iar eu l-am trăit! Am petrecut peste 240 de zile la Birkenau în lagărul morții, la umbra camerelor de gazare și a crematoriilor. Începând de la prima triere pe platformă, trecând prin toate selecțiile odiosului criminal Dr. Mengele până la evacuarea lagărului și Marșul Morții, fiecare zi a însemnat o victorie asupra morții. Auschwitz este cel mai mare cimitir al omenirii, fără morminte. Libertatea este cel mai scump ideal pentru care trebuie să lupți! Iar libertatea nu este posibilă fără educație…”

Pagini impresionante dintr-o carte scrisă cu litere de sânge și lacrimi…O carte pentru viață și pentru învățătură, o cale luminoasă despre libertatea omului ca om. Și promisiunea făcută tatălui,  îndeplinită: aceea a mărturisirii…Pentru ca NIMENI, NICIODATĂ, DIN NOU…!

Dr. Irina AIRINEI