Dr. Irina Airinei: Oameni și neoameni în timpul Dictatului de la Viena I (fragment)

(Din comunicarea prezentată la dezbaterea ,,Holocaustul evreiesc și românesc în Nord-Vestul Ardealului”, Zalău, 26-27 februarie 2026. Organizatori: Muzeul Județean de Istorie și Artă Sălaj, NOUA TV, Muzeul Holocaustului din Șimleu Silvaniei)

Deportarea acum 75 de ani a 168.000 de evrei din partea de Transilvanie „retrocedată” de Hitler și Mussolini Ungariei fasciste condusă de antisemitul Horthy,  nu a fost o simplă ocazie de a „curăța teritoriul ţării de evrei”, cum declara la acea vreme Guvernul  lui Döme Sztoyai. Ea a reprezentat, așa cum au arătat istoricii Ioan Ranca și Vasile Ciubăncan în cartea Drumul holocaustului, ed. Ciubăncan, Cluj-Napoca 1992, desăvârșirea unei operațiuni de epurare etnică globală a Transilvaniei de nord.  Ea a început în septembrie 1940 cu uciderea a peste 1000 de români și de alungarea/deportarea altor 220.000, a continuat, în 1941, cu trimiterea în tabere se muncă a mai mult de 15.000 de evrei, care în marea lor majoritate au murit în condiții groaznice, cu ghetoizarea și deportarea în lunile mai și iunie 1944 la Auschwitz-Birkenau  a 168.000 de evrei și s-a încheiat în 17 septembrie 1944, o dată cu uciderea întregii comunități evreiești din Sărmașu de jandarmeria și armata ungare. Tragedia, ultimul mare masacru  din cel de-al doilea război mondial, a fost o veritabilă crimă ritualică. (Nicholas M. Nagy Talavera, Anatomia unui masacru).”

Nu pot sublinia îndeajuns: ÎNTRE SEPTEMBRIE 1940 ȘI IULIE 1944, ÎN TRANSILVANIA DE NORD A AVUT LOC O OPERAȚIUNE DE PURIFICARE ETNICĂ GLOBALĂ. În perioada imediat următoare celor 12 luni de după Arbitrajului de la Viena, victimele au fost 1100 de români, expulzarea, cum spuneam, a 220.000 de români și trimiterea în lagăre de muncă a 15.000 de evrei. În a doua fază, între mai și iulie 1944, a urmat expulzarea a 168.000 de evrei dintre care 135.000 au fost uciși la Auschwitz.

În acest sens, este neapărat necesară citirea unui document esențial.  Este vorba de HOLOCAUSTUL ÎN TRANSILVANIA DE NORD, un document elaborat de cea mai autorizată sursă: Yad Vashem. El poate fi descărcat de oricine în format pdf de pe link-ul instituției.

În 36 de pagini, documentul cuprinde totul despre soarta tragică a evreilor din Transilvania de nord-vest, intrată în toamna anului 1940, în urma „arbitrajului” de la Viena, în posesia Ungariei lui Horthy. Sunt expuse gradual aplicarea politicilor și legilor antisemite și marginalizarea evreilor, ghetoizarea lor de către guvernul fascist ungar al lui Döme Sztoyai, numit constituţional de Horthy la 22 martie 1944, și realizarea – cu contribuția fără rezerve a armatei și jandarmeriei ungare -, a „soluției finale” preconizate de naziști după ocuparea preventivă la 19 martie 1944 a Ungariei pentru a o împiedica să„defecteze” și să treacă de partea aliaților. Așa cum se precizează, misiunea deportării a fost coordonată de comandoul SS de circa 100 de persoane condus de SS-Obersturmbannfuhrer Adolf Eichmann și pusă în practică de autoritățile ungare.

Materialul elaborat la Yad Vashem mai relevă că „documentul preliminar referitor la adunarea, ghetoizarea, concentrarea şi deportarea evreilor a fost adoptat în secret la 7 aprilie de Consiliul de Miniştri al Ungariei: Decretul numărul 6163/1944, sub semnătura lui Lászlo Baky. (…) Ministerul de Interne a elaborat directivele pentru implementarea decretului cu trei zile înainte ca decretul ultrasecret să fie difuzat.”

Istoricul Nicholas M. Nagy Talavera, el însuşi deportat la Auschwitz de autorităţile ungare, arată la pagina 265 a cărții Istoria fascismului în Ungaria și România, apărută în 1996 la ed. Hasefer a Federației Comunităților Evreiești din România: „Consiliul de Miniştri al Ungariei a decis, pe data de 7 aprilie, să „cureţe teritoriul ţării de evrei” (…) deşi această măsură fusese deja hotărâtă cu cinci săptămâni înainte de începerea deportărilor. Pretextul pentru deportarea în masă la Auschwitz era apropierea Armatei Roşii de Carpaţi. Militarii germani, din motive de securitate, au cerut îndepărtarea evreilor din zonele rurale şi concentrarea lor în ghetourile din oraşe. Această concentrare s-a petrecut într-o manieră absolut inumană,  supraaglomerarea, lipsa de condiţii sanitare şi de cazare au cauzat, foarte curând, izbucnirea epidemiei de tifos şi alte boli contagioase. După aceea, ungurii i-au „rugat” pe nemţi „să-i preia” pe evrei. Cererea fatală a fost transmisă în 20 aprilie ora 4:00 p.m. Eichmann a fost de acord. Cu ajutorul jandarmeriei şi a administraţiei ungare, această acţiune a fost dusă la bun sfârşit într-o aşa viteză, încât, până la sfârşitul perioadei dintre 15 mai-1 iulie, singurii evrei rămaşi în Ungaria se aflau la Budapesta. Întreaga acţiune a fost opera a numai 8 ofiţeri germani, 40 de SS-işti încorporaţi, ajutaţi de 20.000 de jandarmi unguri.”