Biserici construite de boierii români din dor de Neam…încotro?!

Mitropolia Basarabiei a fost înființată prin hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923 când Arhiepiscopia Chișinăului a fost ridicată la rangul de mitropolie. Organizarea acesteia s-a făcut prin legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române din 1925 iar arhiepiscopul de Chișinău Gurie Grosu a fost numit Mitropolit al Basarabiei prin Înaltul Decret Regal din 21 aprilie 1928. Mitropolia Basarabiei cuprindea Arhiepiscopia Chișinăului, Episcopia Hotinului și Bălților și Episcopia Cetății Albe-Ismail.

În urma ocupațiilor sovietice din 1940 și 1944, Mitropolia Basarabiei a fost forțată să-și întrerupă activitatea pentru o lungă perioadă de timp.

Patriarhia Română nu a recunoscut niciodată și nu a acceptat desființarea Mitropoliei Basarabiei și nici extinderea ocupației sovietice peste spațiul său canonic tradițional.

Problema Mitropoliei Basarabiei a fost readusă în actualitate după destrămarea Uniunii Sovietice și proclamarea Independenței Republicii Moldova numai că, de această dată, s-a pus într-un context total diferit de cele rezultate în urma revenirii Basarabiei la Patria-Mamă la 27 martie 1918. Acum, teritoriul din stânga  Prutului, organizat de Stalin ca Republica Sovietică Socialistă Moldovenească unională, s-a constituit într-un nou stat, Republica Moldova, unde există puternice interese rusești, inclusiv de natură religioasă. În consecință, procesul unei reparări istorice s-a dovedit a fi, chiar de la început, deosebit de complex și dificil.

Iată doar două cazuri strigătoare la cer:

În 10 martie, 2024, în satul Camencea, Orhei, după ce biserica „Sf. Gheorghe” din localitate a anunțat că aderă la Mitropolia Basarabiei care ține de BOR, mai mulți preoți ai Mitropoliei Chișinăului și întregii Moldove care ține de Moscova, au venit vineri în sat pentru a-i interzice preotului din localitate să oficieze servicii divine.

Preotul paroh Andrei Popa din satul Camencea (Orhei) ne spune:

,,În 1830, a fost construită o biserică din cărămidă de proprietarul Andrei Donici, care a funcționat până în 1927, iar în 1927, pe data de 19 septembrie, a fost sfințită temelia pentru noua biserică și a fost construită o nouă biserică sfințită pe data de 25 septembrie 1927 de arhiepiscopul Gurie, Mitropolitul Basarabiei.

Preotul Mina Țăruș care a aparținut de Patriarhia Română a fost parohul acestei biserici până în 1941 când, în perioada sovietică, l-au arestat, l-au dus în Siberia unde a fost omorât ca martir pe 18 august 1942.

Din 1944 am fost trecuți forțat la biserica rusă până în anul 2023 și am aparținut în mod forțat până în 2023 de Patriarhia Chișinăului și a întregii Moldove care ține de Moscova.

Ne-am trezit peste noapte că de acum aparținem de biserica rusă și comunitatea noastră nu a fost întrebată la momentul acela. În 2023 când noi am făcut pasul acesta să revenim la Biserica Ortodoxă Română, când ne-am întors la Biserică-Mamă de unde am fost luați cu forța fără voia noastră, au venit să ne dea afară din biserică pe motiv că pe vremea lui Voronin acesta a dat o lege abuzivă prin care rușii au întabulat acest edificiu pe numele Patriarhiei Chișinăului și întregii Moldove, iar în ziua de azi vor să ne dea afară și să ne fure biserica clădită de români pentru români.”

În satul Donici, acolo de unde se trage fabulistul Alexandru Donici și unde există și o casă memorială a sa, boierul Andrei Donici, tatăl scriitorului a construit o splendidă biserică românească cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” declarată monument istoric. Din păcate, aceasta a fost acaparată de Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove care ține de Moscova și nu mai aparține enoriașilor români, comunității care a construit-o, având în prezent preot rus. Situație care nu este deloc o excepție, din păcate.

Și se aud, parcă, peste toate, versurile închinate Basarabiei iubite, plânse de poeții ei…

,,Doină, tu, doiniță,/fii un jurământ,/fii o rugăciune/pentru-acest pământ;/fii o Înviere,/fii un imn în hram,/fii un dor de Țară,/fii un dor de Neam.” (din poezia ,,Doină” de Dumitru Matcovschi ).

Irina Airinei