Anul 2021 este „anul Arhivelor Naționale”, nu pentru aniversarea a 190 de ani de la înființarea acestei venerabile instituții a statului, ci pentru că este anul finalizării Strategiei Arhivelor Naționale 2015-2021 și a Planului de acțiuni adiacent. Este anul planificat să marcheze ruptura definitivă de un model instituțional introdus la începutul stalinizării României și să pună capăt, în sfârșit, unei crize cronicizate de câteva decenii.
Se amintește adeseori, cu amar, între slujitorii Arhivelor Naționale, replica unui ministru de interne postdecembrist la cererile lor îndreptățite: „Încă n-a sosit vremea Arhivelor !”Atunci, în urmă cu peste două decenii, toți credeam că replica se tălmăcește așa: ”n-a sosit vremea noastră, a Arhivelor, dar va veni negreșit”, ceva mai târziu. Era firesc ca după modernizarea poliției, jandarmeriei și altora să vină și vremea Arhivelor Naționale, configurată și ea între cele șase instituții principale de pe stema Ministerului Afacerilor Interne.
Realitatea anilor scurși de atunci ne-a dovedit că politica ministerului față de Arhive, de o consecvență cinică, a fost reformulată tacit astfel: „nu este vreme pentru Arhive în acest minister !!” Altfel spus, nu este vreme pentru înlăturarea definitivă a modelului stalinist introdus în 1951 și păstrat, în pofida reformulărilor democratice, prin legea din 1996.
Echipa managerială din perioada 2012-2018 s-a străduit să determine o schimbare de abordare la nivelul structurilor din conducerea MAI față de instituția Arhivelor Naționale. A fost un eșec pe linie, la toate nivelele!
În anul 2015 a fost elaborată Strategia instituției care, în cele din urmă, a fost aprobată de minister și a devenit act normativ, prin Hotărârea de Guvern nr. 865/2015. Au fost elaborate proiectele noii legi a arhivelor și ale altor acte normative adiacente. În lipsa aprobării fondurilor financiare anuale corespunzătoare Strategiei, documentul a devenit la scurt timp hârtie fără valoare!
În anul Centenarului Marii Uniri, pe temeiul proiectelor aniversare în care instituția se afla pe prim-plan, s-a înaintat un proiect de promovare a unui ”an al Arhivelor Naționale” în cadrul MAI. S-a avut în vedere conștientizarea ministerului față de rolul său cultural în Anul patrimoniului 2018, promovat la nivelul Uniunii Europene, precum și accelerarea punerii în practică a Strategiei, care deja înregistra o întârziere primejdioasă. S-a aprobat doar un proiect pe bani europeni de refacere a clădirii centrale, susținut de la nivelul guvernului, în rest, insucces peste tot!
Anul acesta, în 2021, semnalele pentru o schimbare importantă a politicii MAI în legătură cu Strategia par a fi în continuare nule. Ministerul a abandonat chiar și Legea Arhivelor, deși a fost un proiectul său, promovat în procedura parlamentară încă de la finele anului 2018. În iunie 2020, din motive necunoscute, guvernul liberal retrăgea sprijinul, inițial acordat, pentru proiectul de lege, poziție pe care o reitera în martie 2021. Cu aceasta, eșecul salvării Arhivelor Naționale a fost asigurat, deoarece majoritatea obiectivelor reformatoare ale Strategiei veneau în consecința prevederilor noii legi!
Auditul de performanță al Curții de Conturi a României din 2017 confirma integral obiectivele Strategiei, așa cum au fost formulate. În concluzia raportului s-a exprimat îngrijorarea că ”sunt periclitate mărturiile documentare relevante pentru memoria și identitatea națională, buna funcționare a administrației publice, dezvoltarea științei și culturii, accesul liber al cetățeanului la informația din arhivă”. Conducerea de atunci a ministerului a ignorat avertismentul.
În 2015, MAI s-a angajat prin Strategie în fața Guvernului să ofere României, până în decembrie 2021, alte Arhive, modernizate și europene. Mai precis: „restabilirea capacităţii funcţionale a Arhivelor Naționale” și transformarea instituției într-una ”modernă, la exigenţele secolului XXI, actorul principal în administrarea memoriei naţionale păstrate în arhive, o instituţie proactivă, implicată în activitatea tuturor instituţiilor publice şi private deţinătoare de patrimoniu arhivistic, în viaţa cultural-ştiinţifică a ţării şi a unui număr crescând de cetăţeni.”
Eșecul evident al proiectului strategic de aducere a Arhivelor Naționale la nivelul mileniului trei, prin încălcarea unei hotărâri a Guvernului României, are consecințe negative de netăgăduit asupra gestionării memoriei naționale și a funcționării societății democratice. Este cazul ca cineva să dea seama de acest lucru grav la sorocul apropiat!