Maria Găitan Mozes: O, mamă, dulce mamă…

Pe marginea unei recente apariții editoriale:

Maria Găitan Mozes, O, MAMĂ, DULCE MAMĂ…Editura ARTprinter, Sfântu Gheorghe, România, 2020

Irina Airinei

Ce mărturisire a unei vieți hrănite din preaplinul trăirilor și întâmplărilor de aici și de acolo, din Basarabia în Țara Sfântă…Un destin a cărui vigoare este aidoma unui izvor. Orice i-ar sta în cale, șuvoiul cristalin răzbește, ducând cu el dorul răcoros și umbrit al munților care l-au izvodit. ͈ Nu-i decît o privire curioasă spre lumea umbrelor de odinioară, de-acu cîteva zeci de ani, ori de veacuri, căci data pe care am statornicit-o, n-are, de fapt, nici o importanță.˵ spune povestitorul Sadoveanu. În cazul Mariei, nume binecuvântat, Țara de dincolo de negură, Basarabia natală, este luminată de figura mamei, candelă veșnică. Mama, icoana familiei, în a cărei dumbravă minunată a crescut până la 14 ani, alături de tatăl molcom și de frații mai mari, mama este, așadar, eroina sa, cu viața de o sfântă dăruire. ͈ Ucenicia acelor zile a avut toate greutățile lipsei de experiență a unui prunc.˵ Cartea Mariei vine cu fericirea și inconștiența însăși a creației.

Pagini de proză autobiografică de o dezarmantă limpezime, șuvoi cristalin din Codrii Cosminului, luminat de dragostea părintească…

Cu poezii dedicate mamei–͈ amintiri ce-ncep să curgă, să bată-n tâmple ca o toacă…˶ Smerenia mamei ridicată-n slăvile cerului prin rugăciune…pentru copiii ei care sunt și pentru cei pierduți pe front, la Cotul Donului. Rugăciunea ei adâncă, veghind asupra copiilor…De la Căpriana la mănăstirea Pasărea, în urcuș duhovnicesc.

O ediție bibliofilă, realizată cu multă grijă de echipa de la ARTprinter, având pe copertă ultima îmbrățișare a mamei, la despărțirea de Basarabia natală. Coperți și file mătăsoase, cu ilustrații evocatoare, fotografii de familie, puține, dar vibrante, din care chipul mamei se reflectă în oglinzile ochilor uimiți.

͈ Aşa ne-au fost destinele, am ajuns la o vârstă binecuvântată de peste 90 de ani, să scriu aceste rânduri închinate, cu smerenie și plecăciune, părinților care m-au adus pe lume, fraților cu care m-am ajutat, sutelor de oameni pe care i-am cunoscut și care nu au trecut indiferenți pe lângă noi și mai ales bunului Dumnezeu care a răsplătit-o pe mama să își găsească odihna veșnică aici, la Mănăstirea Pasărea, să aibă timpul să se roage mai departe pentru noi toți, așa cum făcea și cumnata, încă din fragedă copilărie. Dumnezeu să îi ierte pe toți, Dumnezeu să o ierte pe mama, Dumnezeu să aducă iertare și binecuvântare acestui sălaş duhovnicesc cu cei care îl slujesc și se roagă pentru noi toți, pentru pace, cu credință… Mi-am dorit această carte din tot sufletul… Cu atât pot să-i răsplătesc pe cei dragi…Să mulțumesc Celui de sus pentru îndrumarea care mi-a fost oferită pe drumul pribegiei, până astăzi.˶ scrie Maria Găitan Mozes.