Dr. Irina Airinei: Cum s-a descoperit cea mai veche biserica creştină de rit bizantin din Transilvania şi care sunt semnificaţiile acestei descoperiri, domnule academician?
Acad. Răzvan Theodorescu: În 1977, după cutremur, regretatul meu coleg Radu Heitel care efectua săpături la Alba Iulia, mi-a spus „Răzvane, dragă, vino să-mi vezi cercetările și să-ți dai cu părerea, eu cred ca aici este vorba de secolul zece! Pentru că exista, pe atunci, tendința să se vorbească numai de secolul nouă ca să se antedateze nişte prezențe româneşti, dintr-un spirit indus atunci de partidul comunist. Ducându-mă acolo, după observațiile mele privind elementele de arhitectură, mortar, piatră și aşa mai departe, am spus: acest baptisterium trebuie să fie din secolul zece. Şi, ca orice baptisterium circular, este legat de botezarea cuiva. Cine putea fi botezat acolo? Românii erau vechi creştini. Şi atunci am făcut conexiunea cu textul cronicii bizantine care vorbeşte despre „Hierotheos, Episcopos Turkias”. Pentru bizantini, toți cei care erau din Răsărit precum ungurii şi bulgarii erau numiti „turci”. Episcopul misionar Hierotheos, hirotonit pe la 953 ca Episcop al Turkiei, adică al Ungariei, l-a însoțit pe Gyula, devenind primul episcop în istoria creştinismului din Ungaria. În catedrală fiind, i-am spus lui Heitel: eu cred că aici s-a botezat Gyula. Și atunci a venit dupa mine un cleric maghiar catolic. M-a auzit şi a spus: „vreau să vă dau un sigur amănunt: capela unde se afla rotonda este dedicată sfântului Ioan Botezătorul. Biserica catolică de secol XIII a fost construită peste acest baptisterium bizantin. În acea clipă, faptul că Ştefan Moller a descoperit un baptisterium în Alba Iulia în care Hierotheos a practicat botezul ungurilor lui Gyula, a devenit pentru mine o certitudine.
I.A.: Cum a ajuns Orientul… în Ungaria?
Acad. R. Th.: În 1999, în volumul „Picătura de istorie” am inclus eseul numit „Orientul din Ungaria” care a produs puțină vâlvă şi în care eu arăt că ungurii, de fapt, s-au botezat, încă de la început, în rit bizantin. Rotonda ecclesia din Alba Iulia nu a fost descoperită în vremea noastră, ci, mai demult, de Moller Istvan. Atunci s-a realizat acel chepeng de acces în rotondă. Radu Heitel a scris despre asta în „Revue Roumaine d’Histoire de l’Art” pe care o conduceam în anii ‘70. Rotonda era foarte apropiată de prima bazilică (preexistentă bazilicii catolice) şi care a fost sediul lui Ladislau cel Sfânt, sediul primei episcopii a Transilvaniei. Radu Heitel găsise multe elemente care trimiteau la secolul X. Știm că, în acel secol, multe căpetenii maghiare, slave, ruse mergeau la Constantinopol și se creştinau. Putem bănui că, în vechiul Apulum, existau grupuri dizidente de grupul arpadian din Campia Panonică. Gyula se botează la Constantinopol, imediat după 950, după cum ne spun cronicile lui Kenedros şi Skylizstes care ne mai spun ca acest Gyula revine acasă cu un calugăr bizantin, Hierotheos, numit de Patriarhul Teofilact „Episcopos Turkias”, numele dat ungurilor fiind cel de „turci”, de la ideea venirii lor din Răsărit. Gyula este tatăl Șaroltei, căsătorită cu Geza al căror fiu, Vajk, trece la credința Occidentului, nu spunem catolică pentru că suntem înainte de schismă. Vajk Ștefan, nepotul lui Gyula s-a botezat în legea Romei pentru că, de-a lungul istoriei, funcționează o cutumă conform căreia toate conversiunile la creștinism din cele mai vechi timpuri până azi se fac prin femei. Toate. Femeia este cea care determină credința. Ei, bine, Gyzela de Bavaria l-a îndreptat spre credința Romei pe soțul ei, care venea de la Alba lulia, dintr- un grup de maghiari dizidenți. De ce au ajuns ei la Alba lulia? Căutând sarea, cu caii și cu vitele. Oamenii aceștia erau de lege răsăriteană, de lege constantinopolitană, înainte de schisma din 1054. Gyzela de Bavaria a mers, apoi, după legea Romei și l-a facut pe soțul ei să aleagă astfel. În vremea urmaşilor lui Ștefan cel Sfânt, după anul 1000, din nou, influenţa Bizanţului a fost cea mai puternică în Ungaria. Coroanele sunt venite din Bizanț, prin urmare ungurii s-au creştinat prima oara la Alba Iulia în rit bizantin şi urmașul lor a trecut la legea Romei dar apoi, din nou, Constantinopolul a fost prevalent, de la Andrei I până la Ladislau şi până la sfârşitul sec. XI.
Şantierul arheologic coordonat de arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate a scos la iveala indicii despre existența unei biserici creștine timpurii, construite sub influența arhitecturii bizantine, ctitorite de principele Gyula creştinat la Constantinopol (secolul X). Oricum, specialiştii bănuiau, încă din anii ‘70, ca urmare a cercetărilor efectuate de arheologul Radu Heitel, că aici a existat o biserică creştină pe ruinele căreia a fost construită ulterior prima Catedrală romano-catolică. Potrivit Danielei Marcu Istrate acest plan în formă de cruce greacă înscrisă este specific arhitecturii bizantine şi confirmă datarea timpurie a bisericii.
I.A.: Cum comentați aceste remarcabile descoperiri, domnule academician?
Acad. R. Th.: Descoperirea doamnei Daniela Marcu nu face decât să certifice ceea ce am spus eu. Lumea ungară este o lume mai întâi de coloratură bizantină. Cred că era o biserică de rit răsăritean, probabil biserica lui Hierotheos. Baptisteriumul era la câțiva metri, lânga aceasta, cum se întâmplă întotdeauna. Descoperirea este foarte importantă pentru istoria europeană, nu numai pentru istoria românilor. Ungurii au făcut această creştinare în rit bizantin şi o spunem fără prejudecăţi. Ungurii sunt un caz antropologic fericit în istorie. Ei intră în secolul X ca nişte sălbatici care înspăimantă Europa. Exista o rugăciune în Occident, în Franța, „De sagitis Hungarorum libera nos, Domine!” (De săgețile ungurilor scapă-ne, Doamne!). Rugăciunea de seară… A venit înfrângerea lor din 955 de către Otto cel Mare şi această înfrângere a fost fericită pentru că i-a obligat să se sedentarizeze în pusta maghiară, au cunoscut Bizanţul, au trecut la Legea Romei şi au devenit, foarte iute, o civilizație importantă, dar care datorează imens spațiului romanic al Transilvaniei. În asta constă importanța descoperirii actuale.
I.A.: Ce reprezenta, prin urmare, pentru unguri, Bizanțul?
Acad. R. Th.: Cea mai înaltă civilizație a Europei, continuatoarea Romei, continuatoarea Greciei, în artă, în justiție, în tot. Aceasta era paradigma civilizației, Occidentul a venit pe urma sa. Fenomenul Hierotheos (Ierotei)- Alba Iulia, botezul ungurilor în rit bizantin înainte de schismă se repeta şi în sudul Ungariei și lângă Arad, la Bizere sau Cenad şi în multe alte locuri. Este un fenomen de importanţă europeană în care creştinismul maghiar, biserica bizantină, fondul romanic românesc au avut un rol extrem de important. Acad. Ioan Aurel Pop în „Românii şi maghiarii în sec. IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania”, Cluj- Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 1996, arată că ducii Transilvaniei care au purtat numele Gyula, cu variante, nu s-au aflat sub dominaţia ducilor arpadieni, Gyula cel Bătrân primind titlul de „Patricius” şi devenind federal sau vasal al Bizanţului. De altfel, Biserica Ungară a păstrat puternice elemente de tradiţie bizantină.
I.A.: Ce reprezintă, pentru dumneavoastră, absida semicirculară descoperită la Alba Iulia?
Acad. R. Th.: Biserica orientală suspendată de cupolă ca lumea de Ochiul divin.
I.A.: Ce s-ar fi întâmplat dacă Bizanțul nu ar fi căzut sub turci?
Acad. R. Th.: Nu ar fi existat Rusia ca moștenitoare a Bizanțului. Dar, pe de altă parte, căderea sa era legică. Bizanțul a încercat să se integreze în Europa cu mijloacele epocii: unirea bisericilor. Integrarea europeană de astăzi, intrarea în NATO ne trimite cu gândul la unirea bisericilor, cu 500 de ani înainte. Proiect eşuat, cum au eşuat şi cruciadele. Deci, Bizanțul trebuia să cadă inexorabil, deşi s-a vrut o punte între realitate şi utopie.
Reluare din revista „Clipa”, martie2012
Adaugă un comentariu