ELITA ROMÂNEASCĂ DIN EXIL: CENACLUL MIRCEA ELIADE, DENVER, COLORADO

Lansare în premieră MARIA GĂITAN MOZES: ISRAEL SUB CUPOLA CERULUI
Un articol de IRINA AIRINEI

CENACLUL „MIRCEA ELIADE” DIN DENVER COLORADO, prin organizatorii săi, profesorii SIMONA SÎRGHIE și SEBASTIAN DOREANU, i-au adresat invitația de participare poetei MARIA GĂITAN MOZES, o adevărată păstrătoare a memoriei literelor românești de peste jumătate de veac. Cu această ocazie, în prezența unui public academic (profesorii universitari SANDA GOLOPENȚIA, CONSTANTIN ERETESCU, ANCA SIRGHIE, ION DUR, RODICA CHIRA, MIHAELA ALBU ) precum și a unor importanți scriitori și jurnaliști români din exil ( HORIA I. GROZA, ALEXANDRA TULICS, ALEX CETĂȚEANU, CARMEN CAMELIA STĂNESCU, MELANIA RUSU CARAGIOIU, VIOLETA RADU, ADRIAN SAHLEAN – cel mai autorizat traducător al lui Mihai Eminescu în limba engleză ), reuniunea din 20 februarie a avut ca temă: DE LA EROS LA …ERESURI – Dragoste, folclor și poezie –

Din jurnalul frumoasei întâmplări culturale, desfășurată pe platforma zoom, spicuim:

Stabilit în Canada, în anii ‘70 ai veacului trecut, si hirotonit preot, DUMITRU ICHIM este unul dintre importanții poeți ai literaturii române din exil. A avut mereu dublă vocație: slujitor la altar și promotor al culturii române între românii din diaspora. Criticul Aurel Sasu consideră că exilul nu a alterat cu nimic scrisul său de influență religioasă, ci dimpotrivă, „tot ce a scris Dumitru Ichim după 1975 stă sub semnul nostalgiei sacrului”.Preotul Dumitru Ichim a recitat superbe poezii din creația sa inspirată de credință, de asemenea, din volumele de versuri ale soției sale, cea care a fost poeta Florica Bațu Ichim.

Prof. SANDA GOLOPENȚIA a oferit o originală sinteză etnografică privind „Descântatul de dragoste” din Basarabia, cu exemple din folclorul cules de mama domniei sale, Ștefania-Cristescu Golopenția, în deceniul 4 al secolului trecut.

Prof. CONSTANTIN ERETESCU (basarabean de sorginte) a făcut un istoric interesant al Mărțișorului după care a urmat un micro-recital de vioară oferit de MONICA BOBOC și CĂLIN LUPANU.
RODICA CHIRA si ADRIAN MAC LUPAN au vorbit despre „Scadența” de Horia Liman. (Pe parcursul autoexilului elvețian, HORIA LIMAN a scris mai multe nuvele și romane și a publicat în 1987 La foire aux jeunes filles, un roman care prezintă moravurile locuitorilor din Oaș, o regiune cu tradițiile ancestrale din nordul României. Autorul stabilește tipuri umane tipice (căruțașul, cârciumarul, vrăjitoarea, preotul) și scoate în evidență obiceiurile vechi, printre care Târgul de fete de pe muntele Găina. Cartea a fost reeditată în 1992 sub titlul L’échéance.)
HORIA I. GROZA a evocat emoționante aspecte din viața și opera lui GRIGORE VIERU („Un crin pentru un poet și un soldat ”).

CARMEN CAMELIA STĂNESCU a prezentat apoi un sensibil micro-recital de poezie și pictură, augmentat cu muzică romantică, sub forma unor videoclipuri realizate cu măiestrie de către Valentin Luca.

Am avut bucuria să lansăm în premieră cea mai recentă apariție editorială a MARIEI GĂITAN MOZES, volumul bilingv „Israel sub cupola cerului – Israel unde the dome of Heaven” : traducere Vanesa Magherușan, coordonarea ediției Irina Airinei, Editura „Universul Academic”, București, 2021.

Am lansat cu mare succes la Denver, Colorado, în premieră, cea mai recentă carte de versuri dedicată visului numit Israel, limanul cu dragoste al tuturor acestor visători care l-au construit…O țară dăruită, mai departe, copiilor, de generații și generații de soldați… MARIA GĂITAN MOZES, basarabeanca noastră părtașă la bucurii și dureri, de la primii pași prin care tălpile și inima au făcut legământ cu pământul și oamenii Țării Sfinte…Oameni, ostași…

Vom încheia cu aceste gânduri ale lui NORMAN MANEA scrise pe marginea filelor lirice ale MARIEI GĂITAN MOZES și cu un poem din carte:

„Stimată și dragă Poetă, mulțumiri pentru volumele atât de vii, vibrante, închinate iubirii de viață și poezie adică Iubirii. Exilarea în Tara Exilaților v-a priit, cred, dacă mă iau nu după superba declarație patetică de pe copertă ci după paginile în care a rodit cuvântul românesc cu atâta farmec și căldură. Vă doresc tot binele alături de Omul predestinat și în poezia din care v-ați făcut DESTIN.
Cu toată afecțiunea,
NORMAN MANEA”

ANONIM…

Nu face caz zgomotos,/ întorcând adevărul pe dos,/ ori bravând ca un erou./ Și-a făcut datoria, ca toţi/tinerii de vârsta lui./ Şi… acum, nu-i decât un/ tânăr,/ anonim din forfota străzii./ Anonim… cu identitate/ fiindcă nu-l ştiu pe nume,/ nu-i cunosc visurile,/ unde-i născut şi cine-s/părinţii./ Anonim… cu identitate/ de soldat căruia îi port/ recunoştinţă./…L-am urmărit/ cu sufletul tremurând,/ lângă ţeava fierbinte de tun,/ în pântec de tanc şi car de/ luptă,/ în echipamentul bizar/ asemenea unor extratereştri./ În crâncena înfruntare/ cu cea mai mârşavă teroare/ infiltrată prin toţi porii/ pământului/ Fâşiei Gaza./ Anonimul soldat/ şi… anonimii, acei…/ care si-au adus obolul/ unde şi când a trebuit,/ făcând din ISRAEL/ STÂNCA DE NECLINTIT!