În dialog cu Serena Adler despre dragostea pentru limba română, dragostea pentru sufletul copilului pe care-l crești, dragostea pentru om…sau pentru furnică…și toate sub un singur nume: Ion Iovcev sau o viață din iubire.
„Poteca de-acum coboară ca fumul
din jertfa ce nu s-a primit. De-aici luăm iarăşi drumul
spre ţărna şi valea trădate-nmiit
pentr-un cer chemător şi necucerit.” („La cumpăna apelor”, Lucian Blaga)
Serena Adler: „Un interviu străbătut de emoție și prin care cunoaștem un om cu o frumoasă statură morală. Un profesor care a educat și format multe generații de copii, de tineri care au avut și au un parcurs frumos de viață. A fost o ocazie deosebită să cunosc o personalitate model și vă invit să vă opriți să îl ascultați pe domnul profesor Ion Iovcev din Republica Moldova.”
Un interviu străbătut de emoție și prin care cunoaștem un om cu o frumoasă statură morală. Un profesor care a educat și format multe generații de copii, de tineri care au avut și au un parcurs frumos de viață. A fost o ocazie deosebită să cunosc o personalitate model și vă invit să vă opriți să îl ascultați pe domnul profesor Ion Iovcev din Republica Moldova.
[…] Pentru că Directorul Ion Iovcev (în partea dreaptă a celei de a doua imagini, surprins în sediul liceului) este un SIMBOL al românilor și al învățământului în limba română, aspecte evidențiate și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde Directorul, Profesorii, Elevii și Părinții au reclamat încălcările drepturilor fundamentale la învățământ în limba maternă, la libertate și la siguranță, iar CEDO le-a făcut dreptate (un interviu VIDEO de referință și recent al profesorului Iovcev poate fi vizionat aici). […]