La mulți ani, Israel!

„Declaraţia de Independenţă începea cu o serie de preambuluri. Conform acesteia, poporul evreu se născuse în Ţara lui Israel. Aici, evreii au dezvoltat civilizaţia pe care au împărtăşit-o lumii. Ei nu au încetat niciodată să viseze că se vor întoarce în patria lor strămoşească.” Apoi, cu o voce tremurătoare şi puternică, Ben Gurion a continuat: „În virtutea dreptului nostru natural şi istoric, precum şi pe baza rezoluţiei Adunării Generale a Naţiunilor Unite, declarăm Înființarea unui stat evreu în Ţara lui Israel, care se va numi Statul Israel.”. După ce Ben Gurion a citit declaraţia, rabinul Yehuda Leib Fishman-Maimon, care era liderul Partidului sionist Mizrahi şi care venise din Ierusalimul aflat sub asediu pentru a semna documentul, a spus rugăciunea sheeheianu, exact aşa cum făcuse dr. Karpel Lippe la Basel, la Primul Congres Sionist din 1897: „Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeule, regele lumii, care ne-ai ţinut în viaţă, ne-ai ocrotit şi ne-ai ajutat să ajungem până aici.”‘ După ce participanţii au cântat Hatikva pentru a doua oară, David Ben Gurion a declarat: „Statul Israel a fost înfiinţat! Această şedinţă este suspendată.” Procedurile nu au durat decât treizeci şi două de minute. Se iveau zorii unei noi ere a istoriei evreilor. Se încheiaseră două mii de ani de exil şi, pentru prima dată din epoca romană, evreii erau suverani în patria lor strămoşească.”

Din vol.„Israel: scurtă istorie a unei națiuni renăscute” de Daniel Gordis