AFnews
,,Stimați oaspeți, distinși și membri ai Academiei Române, stimate domnule Eliot Sorel, după ceremonia de aseară de la Ateneul Român, astăzi, în Aula Academiei Române rememorăm prezența românească la Smithonian Folklife Festival din 1999. A fost un eveniment memorabil și pentru că suntem la Academia Română, îngăduiți-mi, în câteva cuvinte, să cinstesc memoria unuia dintre protagoniștii de atunci, e vorba de Augustin Buzura. Ar fi fost, cu bucurie, prezent în această aulă și, probabil, e prezent cu spiritul lui. Domnul rector Daniel David știe, ca și mine și colegii de la Cluj, ce legături speciale a avut Augustin Buzura cu orașul acesta de pe Someș.
În urmă cu 5 decenii, în 1974, Augustin Buzura a publicat ,,Fețele tăcerii”, iar, în urmă cu patru decenii, publicase ,,Refugii”. ,,Orgolii” apăruse cam tot atunci și a fost premiat de către Academia Română. Exact acum 20 de ani, Augustin Buzura își încheia forțat misiunea de președinte al Fundației Culturale Române care devenise, din 2003, Institutul Cultural Român. Augustin Buzura a fost membru titular al Academiei din 1992 și s-a oprit în romanele sale de tinerețe asupra dramei intelectualului care a intrat în conflict cu sistemul comunist, uneori din lumea academică, în ,,Orgolii” și ,,Refugii” și în alte romane, cu sistemul propriu-zis. Buzura a continuat cumva mesajul care venea în literatură din obsedantul deceniu. A avut la dispoziție mărturii proprii dar și informații culese de la martori oculari.
Romancierul a fost unul dintre cei mai cenzurați scriitori în epocă, luptându-se cu cenzorii pentru fiecare frază. Augustin Buzura a fost, acum un sfert de secol, sufletul manifestării de pe mallul american de la Smithonian Institute.
Născut undeva la marginile Maramureșului, s-a bucurat să vadă biserica de lemn de acasă străpungând cerul de lângă capitoliu, pentru domnia sa stilul arhitecturii de lemn era un gotic românesc ancestral. Aveam discuții în legătură cu Blaga și cu viziunea lui Blaga asupra satului românesc. A lăsat ca Testament dorința de continuare a acțiunilor de cunoaștere a României în Statele Unite, ca, an de an, să se organizeze câte o serbare la Washington și în toate marile orașe americane. Pentru aceasta vedea o colaborare între Fundația Culturală Română, cum vă spuneam, devenită, între timp, Institutul Cultural Român și Academia Română urmând să fie activate în această misiune, firește, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii, Muzeul Național de Istorie și toate marile muzee ale țării, pentru a face câte un fel de manifestare în toate orașele americane. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat, dar amintirea marelui om de cultură ne obligă să milităm pentru așa ceva. Cu toate că miniștrii noștri s-au schimbat cam la fiecare șase – opt luni și n-am putut avea o continuitate necesară,
nădăjduiesc ca, măcar de acum…domnul profesor Eliot Sorel este martor, a fost prieten cu Augustin Buzura și sperăm ca, măcar de acum, să putem impune o asemenea ținută. Eu vă doresc bun venit în această aulă care poartă urma pașilor lui Iorga, Blaga, aș fi zis Titu Maiorescu dar nu în clădirea asta neapărat, care este o clădire istorică. În spatele dumneavoastră unde ar fi trebuit să fie prezidiul și unde a fost până în ’48, sunt portretele celor care ne veghează, în frunte cu primul președinte, Ion Heliade Rădulescu. Vă mulțumesc tare mult, mulțumesc Universității Babeș Bolyai care s-a implicat în primul rând în organizarea acestor manifestări și sper ca împreună să punem în practică testamentul lui Augustin Buzura.”
Adaugă un comentariu