Care să fie vechimea, de unde să pornim?
Să zicem de la alungarea din Eden și formarea civilizației umane organizată pe clase sociale. Să tot fie peste 16.600 de ani. Creatorul nu ne spune exact când a fost creat omul, dar are cel puțin 41.000 de ani și tot Creatorul ne spune că Omul a început să-şi numere timpul din ziua când a fost alungat din Eden. De atunci omul a început să simtă curgerea timpului, scurgerea vieții, a început să simtă când îl lasă puterile, a simțit frigul morții.
Începând cu Paleoliticul inferior, cel mijlociu, cel superior, apoi la sfârșitul Paleoliticului şi în tranziția la Neolitic, omul s-a organizat în familii, triburi și state.
Timpul și trecerea lui se calculează de atunci și pe atunci Pământul avea altă înclinație a polilor și viteza de rotație a Pământului era alta. Există referiri în Tora că ziua pe Pământ a durat mai mult de 24 de ore actuale. Spre epoca lui Noe a urmat o accelerație, lumea având șapte ceasuri durata zilei, (lumină) şi șapte ceasuri jumătate noaptea (întuneric). După aceea a crescut la rotația actuală de 24 de ore cu 1 rotație pe 1 grad orbital şi cu patru anotimpuri. Ca un exemplu, oamenii nu au mai avut vieţi matusalemice de 900 de ani, iar maxim al vieții era 120 ani şi media 80 de ani.
Calendarul ebraic este bazat pe Lună și nu pe Soare și are sâmbăta ca zi de odihnă, ceea ce poate avea și motive astronomice.
Pământul şi satelitul său Luna încheie o rotire completă în șapte zile, iar în fiecare sâmbătă Pământul este cu fața aliniată spre centrul Galaxiei. Observațiile de milenii au arătat că satelitul natural al Pământului, Luna, își încetinește sâmbăta rotația, ceea ce face ca ziua lunară să fie mai lungă decât celelalte zile. Asta influențează Pământul (fertilitatea, seismele, mareele). Practic, s-ar putea spune că luna creează senzația și dorința de repaus, de odihnă.
O zi a Calendarului Evreiesc începe odată cu apariția stelelor pe cer și se încheie în seara următoare, odată cu apariția stelelor pe cer (perioada dintre apusul Soarelui și apariția stelelor este considerată în dubiu, fiind definită ca zi şi noapte deopotrivă). Fiecare lună a Calendarului Evreiesc începe când apare Luna nouă pe cer, la o periodicitate de aproximativ 29 de zile şi 12 ore. În ciclul metonian de 19 ani luni solari = Lunar-Solari, 7 din ei conțin 13 luni (al 3-lea an, al 6-lea an, al 8-lea an, al 11-lea an, al 14-lea an, al 17-lea an şi al 19-lea an) iar restul de 12 ani au 12 luni. Calendarul Evreiesc are o întârziere de 1 zi la fiecare 219 ani.
Zilele săptămânii sunt desemnate de numere, doar cea de-a șaptea zi – Șabatul care începe la apusul zilei de vineri şi se încheie la apusul zilei de sâmbătă.
În cadrul Calendarului Evreiesc trebuie menționate 3 particularități:
- Există 2 luni care sunt declarate ca fiind prima lună a anului: luna 1, care este prima lună a anului civil (toamna) şi luna 7, care este prima lună a anului religios (primăvara);
- Din motive practice religioase, Anul Nou nu cade niciodată în zilele de miercuri, vineri sau duminică;
- În anii care au 13 luni, se introduce înainte de luna 12 (care are 29 zile) o lună suplimentară de 30 zile.
De aceea, la evrei o zi de sărbătoare cade în ziua calendarului evreiesc, care nu este aceeași cu ziua în calendarul iulian sau orice alt calendar. Să luăm ca exemplu sărbătoarea de Hanuca, care este în preajma Crăciunului la creștini. Hanuca este în a 25-a zi a lunii Kislev, asta după calendarul evreiesc, care este calendar luni-solar, ceea ce nu este calendarul calendar Gregorian.
Continuând, aș spune câte ceva despre introducerea calendarului gregorian si a calendarului iulian revizuit, care a fost necesara deoarece, in cazul calendarului iulian, anul calendaristic era ceva mai lung decât anul astronomic, făcând ca echinocțiul de primăvara sa se mute ușor înapoi, in anul calendaristic.
Să vedem cum se întâmpla aceasta si mai ales de ce.
Calendarul este un sistem de măsurare a timpului fizic iar „calende” provine de la „caleo” care înseamnă a chema, caci în prima zi a fiecărei luni cetățenii romani erau chemați în forum, la adunarea publică pentru a li se aduce la cunoștință lucruri de interes public. Urmârind trecerea timpului fizic, omul a ajuns sa delimiteze perioadele ciclice ale acestor si astfel s-a ajuns la delimitarea zilelor, săptămânilor, anilor, orelor, minutelor, etc.
Termenul de an este folosit pentru a indica perioada orbitală de parcurgere a unei rotații în jurul Soarelui de către fiecare planetă.
Anul terestru este dat de o rotație completa a Pământului in jurul Soarelui. Pare destul de simplu, dar exista o problema. Pământul nu revine in punctul de plecare după efectuarea unei rotații complete. Ne putem întreba, cum de știm când începe sau se termina anul?
În astronomie, durata unui an este definita ca durata unei revoluții a Pământului in jurul Soarelui. In funcție de punctele de referința alese in determinarea acestei mișcări, există:
- Anul sideral este durata revoluției siderale, raportând orbita circumsolară la stelele îndepărtate. De pe Terra, mișcarea circumsolară creează impresia că Soarele se mișcă printre constelațiile zodiacale pe o traiectorie numita ecliptica. A trecut un an sideral, atunci când Soarele revine la punctul inițial. Aceasta mișcare este dificil de observat in mod direct, deoarece nu putem vedea stelele ziua, atunci când Soarele se află pe bolta cerească.
Totuși, dacă privim cerul înaintea fiecărui răsărit de Soare, mișcarea anuală este foarte ușor perceptibilă. Ultimele stele care răsar nu sunt mereu aceleași, iar după una-două săptămâni se observă o deplasare către sus a acestora. De exemplu, in iulie, in emisfera nordică, steaua Orion nu este vizibilă înaintea răsăritului, dar în august aceasta este foarte ușor de observat pe cer. Folosind această metoda de măsurare a duratei unui an, se ajunge la o perioada de 365 de zile 6 ore, 9 minute și 10 secunde.
- Anul tropical reprezintă o alta posibilitate este măsurare a lungimii anului în conformitate cu trecerea anotimpurilor. Din cauza înclinației axei de rotație a Pământului, poziția Soarelui pe bolta cerească se schimba de la o zi la alta pe parcursul unui an. Dacă fotografiem Soarele la prânz pe parcursul zilelor unui an, putem observa că acesta urmează pe bolta cerească o traiectorie aparentă, numită analemă.
În zilele în care înclinația față de Soare (spre sau dinspre acesta) este maximă, durata zilei-lumină atinge la rându-i un maxim, respectiv un minim. Aceste zile se numesc solstiții, iar Soarele va fi pe analemă în stânga sus, respectiv în dreapta jos. În zilele în care înclinația planetei este perfect laterală față de Soare, ziua și noaptea au durate egale. Acestea sunt echinocțiile, iar Soarele va fi la acest punct de intersecție pe analemă.
Timpul în care Soarele parcurge distanța între două echinocții de primavară, reprezintă un an tropical. Astfel măsurat, anul durează 365 de zile, 5 ore, 48 de minute și 46 de secunde.
Dacă această temă vi se pare interesantă și doriți, o putem continua cu calendarul chinezesc și mai multe altele.
August 2024
Serena Adler
Adaugă un comentariu