Cerasela Maria Măciucă, un înger pentru părinți și bunici, într-un Cămin cu Iubire

Căminul ,,Nicolae Cajal”, un cămin cu iubire, condus încă de la înființare de minunata Cerasela Maria Măciucă, s-a făcut cunoscut prin grija pentru seniorii aflați aici, grija de a le oferi confortul și împlinirea spirituală de care aceștia au nevoie. Un cămin cu iubire așa cum ne-am dori să fie toate în această țară.

Președinte al Asociației Directorilor Instituțiilor pentru Vârstnici din România (A.D.I.V), Cerasela Maria Măciucă este managerul care a reușit să facă din Căminul pentru seniori „Academician Nicolae Cajal” un centru rezidențial model al României, aliniat la standardele europene de îngrijire a celor ajunși la frumoasa vârstă a cunoașterii depline, oameni cărora le-a dedicat viața sa pentru a-i face să trăiască o nouă tinerețe, într-o adevărată familie!

,,Lipsa de preocupare, starea degradantă a multor cămine, inexistența unui program național de protecție a persoanei vârstnice mă face să strig după ajutor pentru ca în țara mea să nu se uite că oamenii în vârstă sunt prietenii noștri, părinții noștri, frații noștri și colegii noștri. Au făcut ceva pentru generațiile următoare și acum, chiar dacă nu mai pot oferi decât dragoste și căldură sufletească, sunt totuși o avere imensă prin cunoștințele lor și prin suportul moral care atestă izvoarele acestei națiuni. Sunt sigură că decidenții din această țară, dacă se vor concentra asupra acestor probleme, vor ajunge în scurt timp, la concluzia că protecția vârstnicilor este o misiune nobilă si importantă la nivelul unui stat modern”- scria Cerasela Maria Măciucă, președintele Asociației a Vârstnicilor ,,Dr.N.Cajal”, pledând, în 2020, pentru înființarea unei agenții guvernamentale destinate seniorilor.

PĂRINȚII

de DUMITRU MATCOVSCHI

De ce nu știm să ne iubim părinții?/De ce nu știm copii cuminți să fim?/Părinții noștri luminoși ca sfinții,/coborâtori din dor și suferințe/De ce nu știm, copii, să-i prețuim?

Ei seamănă cu pomii din câmpie/ce cresc în timp neobosit și demn,/să adumbrească pui de ciocârlie/și gură de izvor cu apă vie/la rădăcina unei cruci de lemn. (…)

Dea Domnul pace și dea Domnul ploaie,/auru-n spic să fie cu noroc/și ramul, doldora de rod, să se îndoaie,/și niciodată să trăiți războaie/cu toată lumea asta la un loc! (…)

De ce nu știm să ne iubim părinții?/De ce nu știm copii cuminți să fim?/Părinții noștri luminoși ca sfinții,/coborâtori din dor și suferințe/De ce nu știm cinstit să-i prețuim?         ……………………………………………………………                     (P.S.: Un vot de suflet de la mine. Irina Airinei)