MARIA TOACĂ: Dureri netrecătoare – VINE SĂRBĂTOAREA SFlNTELOR PAȘTI FĂRĂ TATA

Nu e prima dată când surioarele Iustina și Serafima Pintilei din Horbova vor sărbători Sfintele Paști numai cu bunica. Și anul trecut mama Livica se afla la muncă în străinătate, iar tata Vasile – pe front. Anul acesta, însă, bucuria Învierii Mântuitorului le vine înveșmântată în doliu, fiind umbrită de nestinsa durere a pierderii tatălui lor, Vasile Pintilei, luptător în războiul de apărare a Ucrainei, în unitatea militară AO998. Rana din inima fiicelor e încă prea proaspătă pentru a le răscoli amintiri despre tatăl lor. Despre viața de mai înainte, când erau fericiți împreună, în câteva cuvinte mi-a povestit Iustina, sora mai mare, de timpuriu maturizată, care încă din clasele superioare a început să lucreze și să-și câștige banul ei la pizzeria din sat. Iustina nu este fiica dreaptă a lui Vasile Pintilei, însă a fost crescută de el de la vârsta de patru anișori. Fetița i-a spus de la început „tată”. El le-a iubit deopotrivă pe amândouă, surorile au simțit întotdeauna că au același tată. Acum, în lipsa mamei, rămase numai cu bunica Elena, Iustina a luat pe umerii săi firavi toate grijile casei, înconjurând-o cu și mai multă dragoste pe Serafima.

Mai multe despre tatăl lor am aflat de la starostele Horbovei, doamna Sorina Palamariu. Vasile Pintilei a fost un om blând, pașnic, cu o sănătate cam șubredă pentru a rezista în tranșee. Lucra în construcții, a fost mobilizat prin august 2023, direct de la locul de muncă, în timp ce mesteca mortarul. Glontele ucigaș a tot umblat după el, căci timp de un an și jumătate, cât s-a aflat pe front, a fost de câteva ori rănit. Ultima dată, după tratamentul în spitalul militar din Lvov, a rămas cu mâna stângă complet imobilizată. N-a crezut nimeni că nu va fi lăsat în pace. Însă a fost din nou trimis pe front, în privința sa adeverindu-se zicala „Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”. La 14 martie a fost înmormântat la vatra natală, în cimitirul din cotul Satu Nou, unde odihnesc încă doi combatanți – Ion Fartușneac și Pavel Diavoliuc. „Avem trei cimitire în satul nostru Horbova și în fiecare flutură steaguri îndoliate la mormintele eroilor de război”, mi-a spus starostele Sorina Palamariu, foarte amărâtă și în aceste zile, când pe lângă cei opt bărbați aduși acasă în sicrie mai are un consătean anunțat dispărut fără urmă – Dumitru Gorodinca, născut în 1984.

Am mai fost anul acesta la Horbova, în februarie, cu aceeași misiune din partea inimoasei ieșence Elena Mândru, președinta Societății Scriitorilor fără Frontiere, de a înmâna ajutoare bănești și dulciuri copiilor orfani de război. Bucurându-ne de încrederea prietenilor din România, angajați în proiectul caritabil „Și nouă ne pasă”, câteva membre ale Societății „Doamnele Române” din Cernăuți vizităm cu donații, de la Scriitorii fără Frontiere și prietenii lor, copii care și-au pierdut tații în război. La Horbova ne-am întâlnit astă iarnă cu mamele tinerilor Ilie Cuciureanu și Pavel Diavoliuc, cu copilașii lor. Cel mai mic, Iliuț, fiul lui Ilie Cuciureanu abia învățase cuvântul tată, când a rămas orfan de dragostea părintelui . Rămânem și noi cu inima frântă după fiecare asemenea întâlnire. Știm că simbolicele noastre daruri nu le alungă suferința, însă, credem că e important ca acești copii să simtă că nu sunt singuri în fața durerii. Cazul ostașului Vasile Pintilei, pentru înmormântarea căruia a strâns bani tot satul și au mai rămas 39 mii de grivne pentru un monument la mormânt, l-a răscolit până la lacrimi pe poetul Vasile Bâcu, redactorul-șef al „Gazetei de Herța”. El a hotărât să doneze celor două fiice ale militarului suma adunată în folosul familiilor militarilor la Festivalul „Mărțișor” din această primăvară. Astfel, la ajutorul frățesc din România pentru Iustina și Serafima, s-a alipit și cel al „Mărțișorului” cernăuțean. Sperăm ca simbolicul dar să le aducă surorilor noroc, așa cum luminează și încălzește Mărțișorul nostru românesc renașterea primăvăratică a lumii.

Amintim că Vasile Bâcu a inițiat pe prima pagină a ziarului o adevărată Carte a Memoriei cu genericul „Îngerii noștri zboară la cer”, publicând în fiecare număr numele celor căzuți. Din ultimul număr al ziarului aflăm că, de la începutul războiului și până la 2 aprilie 2025, regiunea Cernăuți a pierdut 1442 de bărbați, apărători ai Ucrainei. Mare ar fi fericirea dacă ar dispărea pentru totdeauna această rubrică din „Gazeta de Herța” și de oriunde, dacă în nicio familie n-ar veni vești negre de pe front și nici un copil n-ar plânge la mormântul tatălul ucis de gloanțe.