
Parcă nu înclin spre misticism, nici n-aș vrea să apar ridicolă. Însă cred că acum trei ani, în dimineața de 27 aprilie, am auzit o chemare din vremuri apuse, dacă am ieșit fără nici o treabă în oraș. Acum trei ani, în dimineața acestei zile, am văzut cu ochii mei cum din Piața Centrală a fost scos panoul cu copia privilegiului lui Alexandru cel Bun și harta orașului. Ne-am revoltat verbal între noi atunci, dar cu timpul am uitat de parcă nici n-a fost. Atunci, pentru potolirea spiritelor, de la Casa cu lei, s-a strecurat că, chipurile, panoul a fost scos pentru a fi renovat. Am ieșit și azi dimineață în centrul orașului să văd dacă privilegiul Domnitorului cel bun și înțelept n-a fost readus la locul meritat. M-am ales doar cu o plimbare matinală și salutul porumbeilor la monumentul lui Taras Sevcenko. De departe m-a ajuns un suspin. Mai suspină poate istoria veche, nedorindu-și înnoiri, dar cine s-o audă?!
Istoria ne șoptește că la 29 iunie anul 1400, la domnia Țării Moldovei a ajuns Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I Mușatinul. Și a domnit, așa bun cum era, 32 de ani, fără să poarte războaie întărind și lărgind hotarele Țării până la Marea Neagră. A încurajat comerțul cu vecinii, dovadă fiind privilegiul dat negustorilor din Lvov, în care apare, la 8 octombrie 1408 prima atestare documentară a orașelor Cernăuți și Iași.
După cum vedem, bunătatea ca și smerenia nu sunt prețuite în timpurile noastre.

Nimic nou. Ștergerea a orice este romanesc este în centrul atenției ucrainenilor. O fac fără reținere și opoziția autorităților romane din 1918 pana în prezent, vor continua cu succes.