
Parcă nu înclin spre misticism, nici n-aș vrea să apar ridicolă. Însă cred că acum trei ani, în dimineața de 27 aprilie, am auzit o chemare din vremuri apuse, dacă am ieșit fără nici o treabă în oraș. Acum trei ani, în dimineața acestei zile, am văzut cu ochii mei cum din Piața Centrală a fost scos panoul cu copia privilegiului lui Alexandru cel Bun și harta orașului. Ne-am revoltat verbal între noi atunci, dar cu timpul am uitat de parcă nici n-a fost. Atunci, pentru potolirea spiritelor, de la Casa cu lei, s-a strecurat că, chipurile, panoul a fost scos pentru a fi renovat. Am ieșit și azi dimineață în centrul orașului să văd dacă privilegiul Domnitorului cel bun și înțelept n-a fost readus la locul meritat. M-am ales doar cu o plimbare matinală și salutul porumbeilor la monumentul lui Taras Sevcenko. De departe m-a ajuns un suspin. Mai suspină poate istoria veche, nedorindu-și înnoiri, dar cine s-o audă?!
Istoria ne șoptește că la 29 iunie anul 1400, la domnia Țării Moldovei a ajuns Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I Mușatinul. Și a domnit, așa bun cum era, 32 de ani, fără să poarte războaie întărind și lărgind hotarele Țării până la Marea Neagră. A încurajat comerțul cu vecinii, dovadă fiind privilegiul dat negustorilor din Lvov, în care apare, la 8 octombrie 1408 prima atestare documentară a orașelor Cernăuți și Iași.
După cum vedem, bunătatea ca și smerenia nu sunt prețuite în timpurile noastre.
După cum vedem, bunătatea ca și smerenia nu sunt prețuite în timpurile noastre.



Nimic nou. Ștergerea a orice este romanesc este în centrul atenției ucrainenilor. O fac fără reținere și opoziția autorităților romane din 1918 pana în prezent, vor continua cu succes.