Maria TOACĂ: ALE NOASTRE DORURI TOATE, LA JUBILEUL MARIEI MORARU, LEGENDĂ A MUZICII ROMÂNEȘTI

Eveniment cultural

Avem și o povară a modestiei, nu doar a bunătății noastre. Deși nu mă îndoiesc că există și m-am întâlnit de multe ori cu ea, despre povara modestiei am auzit prima dată de la profesoara de limba română Natalia Suveică de la Liceul din Molnița, în cuvântul de laudatio pentru vestita consăteancă a molnicenilor, cântăreața Maria Moraru. Mai întâi a fost aniversarea sărbătorită modest, în sânul familiei, de ziua ei de naștere, la 7 aprilie, în austeritatea Postului Mare.Nici prin gând nu i-a trecut că ar merita să-i facă și satul o sărbătoare.Dar satul, care are trei repere la fundamentul mândriei naționale – Școala, Biserica și o Bibliotecă ce animează viața culturală, nu putea trece cu ochii închiși pe lângă jubileul unei personalități care i-a făcut atâta cinste în lumea mare. În vacanța de primăvară, un grup de copii de la Liceul din Molnița, însoțiți de câțiva profesori și directoarea bibliotecii, Ludmila Alazaroae, au avut o întâlnire cu scriitori din Cernăuți la Palatul Național, urmând apoi traseul pașilor lui Mihai Eminescu prin oraș. Atunci directoarea bibliotecii și-a împărtășit dorința de a-i face o surpriză doamnei Maria Moraru, luându-ne de părtașe și pe „Doamnele Române”, în virtutea faptului că sărbătorita a fost una din protagonistele de frunte ale proiectului nostru „Valori ale muzicii românești din nordul Bucovinei”. După eforturi de a o convinge că-și merită sărbătoarea, a sosit și aleasa duminică de 18 mai, o a doua naștere a doamnei care ne-a doinit până departe de meleagul natal și ne mai doinește bucuriile și durerile. În timpuri când românii nu aveau glas în țara sovietică, soții Maria Moraru-Ion Matvievici cântau în duetul inimilor gemene pe scene mari din Ucraina, să știe și Kievul că „suntem români pe lume și avem un neam și-un nume”. Dar și dacă se întâmpla să fie invitați în România, se cerea curaj să vină cu mesajul: „Fraților vă cânt cu dor, din partea românilor…”.

Din partea românilor, din tot sufletul și de la acea jumătate de inimă păstrată pentru regretatul ei Ionel, ne-a cântat Maria, dăruind sărbătoare consătenilor și oaspeților, adunați s-o bucure cu florile dragostei, să-i aducă omagii. Alături de rudele-i apropiate, de colegi de clasă, ne-am simțit cu toții din neamul Mariei Moraru, mai ales cei care au venit prima dată la Molnița sau prima oară au intrat în Biblioteca „Ion Chilaru”. Faptul că centrul spiritual al satului poartă numele regretatului redactor-șef al ziarului „Zorile Bucovinei”, poetul Ion Chilaru”, e o dovadă vie că molnicenii își prețuiesc oamenii de valoare născuți în mijlocul lor. Mișcătoare, duioase emoții ne-a răscolit respectul molnicenilor pentru pictorul Dumitru Jitarașu, care are o sală-galerie pe lângă bibliotecă, precum ne-a încântat și încăperea ce găzduiește exponate de muzeu, toate demonstrând dragoste și prețuire pentru datini și creatorii de frumos. Cum să nu se respire românește, să nu fie aici limba română la ea acasă, dacă din urma înaintașilor vine o generație ce-și cunoaște rădăcinile. „Că-i dat de la Domnul Sfânt să lași urme pe pământ”, le cântă tinerilor doamna Maria.

I-a crescut inima de bucurie cântăreței Maria Moraru, admirând copiii care au venit cu felicitări muzicale la sărbătoarea sa. O minune de talente – copii cu harul muzicii cresc la vatra românească Molnița. Solistele Ilona Amihalachioae și Ana Gociu, discipole ale Centrului Bucovinean de Artă, isteața Lavinia Ignat, elevii profesoarei de la școala de muzică din Horbova, Ana Iacobuță – toți fii ai Molniței, i-au dat aripi încrederii că vatra ei natală e un izvor nesecat de talente. Micuțul Dima Hasnaș a demonstrat cât de mare este la saxofon și acordeon, colegele lui mai răsărite au arătat că și fetele sunt maestre ale saxofonului. Maria, la vârsta lor, avea o armonică, și era în culmea fericirii. Copiii de astăzi, prin efortul părinților, au tot ce le trebuie pentru a-și da zbor talentelor. Numai să ne dea Dumnezeu pace pentru a ne bucura de viitorul lor. I-am admirat și pe elevii profesoarei Natalia Suveică. Evoluția  acestor copii, prezența lor alături de Maria Moraru, cuvintele moderatoarei Ludmila Alazaroae și profesoarei de română, i-au emoționat profund pe distinșii oaspeți, aflați pentru prima dată la Molnița – Consulul General al României la Cernăuți, dr. Irina Loredana Stănculescu, și consulul Cristian Dacica. Mulțumindu-le gazdelor pentru devotamentul și dragostea față de tradiții, Excelența sa, Irina Loredana Stănculescu a menționat că-i o onoare pentru membrii Consulatului să se afle alături de artista Maria Moraru și familia ei, mărturisind că vine întotdeauna cu bucurie acolo unde răsună limba română, unde se cântă și se trăiește românește, în spiritul valorilor naționale. De rând cu un cadou pentru distinsa omagiată, doamna Irina Loredana Stănculescu a dăruit bibliotecii volumul de excepție „Un consulat regal la Cernăuți…”, editat la inițiativa și cu susținerea dumneaei.

Au picurat și lacrimi de tristețe peste bucuria sărbătorii, prin minutul de reculegere pentru tinerii molniceni căzuți în războiul de apărare a Ucrainei, dar mai ales pentru tânărul herțean Fiodor Andrieș, a cărui fiică Mira stătea în brațele mamei sale fără a înțelege ce se întâmplă în sală. Această micuță de trei ani, avea numai 11 luni când tatăl ei a fost omorât. Pentru ea, împreună cu vicepreședinta Societății „Doamnele Române”, Carolina Jitaru, am hotărât să facem o donație din suma și ajutoarele primite de la prietenii din România – Scriitorii fără Frontiere, inițiatori ai proiectului „Și nouă ne pasă”. N-am vrut să răspândim tristețe, însă, au curs lacrimile mai ales în momentul derulării filmulețului realizat în cadrul proiectului nostru „Valori ale muzicii românești din nordul Bucovinei”, cu susținerea DRP. Nepoata doamnei Maria, Cristina, ne-a mulțumit pentru readucerea bunicului Ion Matvievici în film și evocarea Carolinei Jitaru, ce-și are rădăcini descendente în neamul cu har artistic Matvievici. Înainte de a le bucura pe gazde cu câteva melodii ale sale de pe CD-ul „Cred în fericire”, Carolina a povestit despre legăturile de rudenie ale celor doi Matvievici apropiați sufletului ei – compozitorul Dinu și regretatul cântăreț Ion, devenit fiul Molniței prin căsnicia cu Maria Moraru.

Printre lacrimi și amintirile unor timpuri fericite, trăite și cântate împreună cu familia, protagonista sărbătorii a dat glas melodios istoriei vieții cuplului lor, revărsând melancolic cântecul „Azi, de ziua ta, bărbate”. De fapt, nu e numai istoria ei, ci multe familii înzestrate cu har artistic se pot recunoaște în acest cântec. Cu mulți ani în urmă, la un concert la Horbova, a plâns împreună cu soțul Mariei Buzduga, plecat de mult timp în veșnicie. La acel moment bărbatul trăia în întuneric, de vreo zece ani își pierduse vederile. După spectacol l-a rugat pe însoțitorul care-i purta de grijă să-l ducă la interpreta cântecului ce i-a frânt inima. A îmbrățișat-o, mărturisind că s-a regăsit în acest cântec. Au fost depănate mai multe povești înlăcrimate și povești însorite de razele bucuriei, căci Maria Moraru și Ion Matvievici n-au cântat pentru avere, ci pentru plăcerea lor, îndeosebi pentru oamenii ce-i ascultau. Au crezut în cântările lor și atunci când inima le plângea, astfel ieșind învingători în cele mai serioase competiții. De trei ori Maria a cântat cu orchestra lui Nicolae Hacman la Kiev, două medalii de aur și una de bronz (bronzul din cauza unei întâmplări banale) îi amintesc că atunci „Când crezi în destinul tău, te ajută Dumnezeu!”. Cel mai dureros îi este să se împace cu pierderea oamenilor apropiați, a acelora care au însoțit-o și au înălțat-o pe podiumul succesului artistic – conducători de orchestră, instrumentiști de elită. Critică peste măsură față de sine, Maria Moraru nu e deprinsă să cânte cu fonograme, „nu umblă cu orchestra în buzunar”, vorba ei. Impecabil și-a cântat cele mai scumpe piese a cappella, demonstrând pentru tinerii interpreți un model de artist veritabil.

Am văzut-o stânjenită de la laudele primite din partea admiratorilor invitați de Ludmila Alazaroae – distinșii diplomați români, redactorul-șef al „Gazetei de Herța”, poetul Vasile Bâcu, președintele SCLR „Mihai Eminescu”, partener la organizarea manifestării, jurnalistul Vitalie Zâgrea, fost absolvent al Liceului de la Molnița, al cărui dor sfânt de plai și grai a fost cântat de Carolina Jitaru. Din partea herțenilor au răsunat omagii, însoțite de flori, de la șeful secției de cultură al comunei Adrian Medvidi și cunoscuta conducătoare în domeniul bibliotecilor Elena Mihai.

Nespus de fericită am văzut-o pe doamna sărbătorită în mireasma trandafirilor și îmbrățișările nepotului Igor Bompa de la sora Elena, a nepoatei de la sora Anișoara, a scumpului odor de la fiica Veruța, nepoțica doctoriță Cristina, care a lăudat-o că-i o străbunică impecabilă. Dar cum i-au întinerit privirile la apropierea colegilor de clasă! Cu amintirile năzdrăvăniilor de odinioară, de când erau copii și Maria le cânta la armonică, au copleșit-o Ilie Dulgheru, Mihai Gorencu, Maria Vieru.

Cu binecuvântare și o melodie liturgică de omagiere a mamelor au emoționat-o câteva coriste și parohul Mihai Marașciuc de la sfântul lăcaș al Molniței – Biserica „Înălțarea Domnului”. A fost un final simbolic, căci nici un pas în universul frumosului, așa cum a fost la Molnița sărbătoarea Mariei Moraru, nu se face fără ajutorul lui Dumnezeu. Doar la Molnița Hertei toate drumurile drepte duc spre biserica ,,Înălțarea Domnului”. Duminica valorilor muzicii românești, adunate în numele Mariei Moraru, ne-a purtat de la lăcașul cărților la lăcașul sfânt al enoriașilor păstoriți de preotul Mihai Marașciuc. Biserica “Înălțarea Domnului”, cu o vechime de mai mult de două secole, s-a primenit și a fost reînnoită începând cu anul 2001, odată cu venirea la altar a preotului Mihai Marașciuc. Nu întâmplător, la Molnița există o strânsă legătură între Biblioteca, de care are grijă energica Ludmila Alazaroae și sfântul lăcaș, ambele slujind primenirii spirituale a oamenilor. S-a văzut această comuniune de credință și la manifestarea de omagiere a doamnei cântecului românesc, preotul aducându-i pios omagiu, apoi prelungind sărbătoarea cu propunerea unui moment de reculegere și închinare la icoanele din sfântul lăcaș al românilor din Molnița, ctitorit de cunoscuții boieri Holban. Liniștea divină, florile din curtea bisericii, pogorâte parcă din Grădina Raiului, ne-au rotunjit momentele de supremă bucurie, trăite în mijlocul neamului înveșmântat în frumusețea cântărilor și rostirii românești de la Molnița.

Cu aceasta, însă, nu pun punct la memorabilul eveniment. Vor mai urma întâmplări de poveste de la Maria Moraru, istorisite cu umorul proverbial al familiei sale.