Maria TOACĂ: SFÂNTĂ NI-I ȚĂRÂNA DE PE MORMINTELE EROILOR

Cât respirăm și pășim pe acest pământ, nu ne lepădăm de eroii și martirii noștri, adunați la un loc în cimitirul militarilor români din Cernăuți. Venim aici, chemați de conducerea Societății „Golgota”, de obicei, o dată pe an, de sărbătoarea Înălțării Domnului, care, la români, este și a Eroilor. Însă președintele Societății „Golgota”, Vasile Rauț, vine mai des – de la începutul primăverii și până la prima zăpadă. Și soția sa Aliona are grijă să sădească flori la mormintele și crucile simbolice ale celor aproape 700 de militari ai Armatei Române și 400 de compatrioți împușcați în închisoarea nr.1 din Cernăuți, cu câteva zile înainte de eliberarea orașului de către ostașii români. Spunea Mihail Kogălniceanu că „marile nădejdi ale unui popor nu înfloresc decât în argila sfintelor morminte ale eroilor” și că e „vai de popoarele care uită de ele!” Indiferent de câți ne adunăm la aceste morminte, noi nu uităm nici de cuvintele marelui istoric Nicolae Iorga că „Un neam este etern prin cultul eroilor”. Deși ploile n-au contenit pe parcursul zilelor dinaintea sărbătorii Înălțării Domnului, Vasile Rauț a reușit să cosească iarba, să facă ordine pe teritoriul complexului. E de menționat că familia sa are grijă să mențină acest perimetru al memoriei în bună stare nu doar de sărbători, ci pe tot parcursul anului. Și nu de ochii lumii, căci puțini confrați din România sau alte țări ajung acolo. Nici nu e simplu ca să intrăm pentru a aprinde o lumânare. Poarta de la intrarea în cimitir, unde se află Memorialul militarilor și martirilor români, e încuiată, nici președintele „Golgotei” n-are acces la intrare. De fiecare dată trebuie s-o sune pe directoarea Rezervației istorice și culturale de pe strada Zelena (cimitirul istoric), solicitând să i se deschidă. Și îi este recunoscător că nu-l refuză, lucru ce s-ar putea întâmpla în virtutea faptului că Memorialul militarilor români nu este înregistrat oficial, adică e în afara legii. Despre această problemă complicată, rezolvarea căreia se tărăgănează timp de 17 ani (Memorialul a fost inaugurat în 2008) s-a discutat în a doua parte a manifestării, la Palatul Național, în prezența consulului Cristian Dacica.

Acolo, însă, pe pământul în care odihnesc osemintele conaționalilor care s-au jertfit pentru Patrie s-au aprins lumânări, s-au rostit cuvinte de recunoștință, a luminat Tricolorul din florile depuse la Crucea Eroilor de Excelența sa Irina Loredana Stănculescu și consulul Cristian Dacica. Prezența urmașilor martirilor din Mahala, și evocarea Elenei Nandriș, a readus duhul neînfrânt al românilor masacrați la Lunca, degerați prin Siberii, supuși persecuțiilor la ei acasă. Dintre cei care au scăpat cu zile din genocidul de la Lunca, 24 au fost prinși și condamnați la moarte. Încă înainte de a fi aleasă în fruntea comunei, dar și după ce a preluat alte funcții, Elena Nandriș, împreună cu soții Dumitru și Olga Zaidel, cu rude ale celor executați în închisoarea din Cernăuți și aruncați în gropile comune din cimitirul evreiesc, vin și se închină la crucile de pe teritoriul acestui Memorial.

Anii trecuți, de sărbătoarea Înălțării Domnului, aici se țineau slujbe de pomenire. De serviciile divine oficiate la Crucile Eroilor de părintele Cristofor Gabor, parohul Capelei Mitropoliților „Sfinții Trei Ierarhi” din cimitirul istoric, a amintit jurnalista Felicia Toma. Acum părintele Cristofor a fost înlăturat, iar sfântul lăcaș, cu adânci semnificații în trecutul românesc al Cernăuțiului, stă închis. În lipsa preoților care sfințeau cu agheasmă mormintele au picurat lacrimile din omagii aduse de Consulul General Irina Loredana Stănculescu, de tinerii lideri de societăți Alexandru Cociurcă și Ana-Cristina Tărâțanu-Mihăeși, precum și în imaginile video ale jurnaliștilor Vitalie Zâgrea și Nicolae Hauca.

În 1940 au fost prigoniți, deportați, omorâți pentru că erau români și își iubeau Țara, țineau la limba și credința lor. De 17 ani onorăm memoria celor 700 de militari și 400 de martiri, acești eroii, ca făclii de durere, fiind pomeniți din neam în neam. De la ei învățăm, ca și de la Mântuitorul creștinilor Iisus, că numai prin răstignire ne câștigăm învierea. Pentru noi eroi sunt toți care și-au sfârșit zilele în lagăre și închisori, au suferit pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea poporului român. E plin pământul nostru de morminte, greu de găsit mai multă durere și suferință undeva pe altă palmă de pământ românesc, ca în Bucovina noastră cu un trecut de lacrimi și durere, de vise neîmplinite.