Maria TOACĂ: ION IOVCEV, NICIODATĂ ÎNGENUNCHEAT, NICIODATĂ ÎNVINS…

Nu suntem noi, românii din Ucraina, unicii care trăim cu marea durere a limbii române. Astăzi, la București, în sala ,,Avram Iancu” a Senatului, în a doua zi a conferinței Universității ,,Izvorul Mureșului”, l-am ascultat pe profesorul din Tiraspol, Ion Iovcev, personalitate cu un destin de referință, model pentru românii trăitori în permanentă luptă și zbucium întru păstrarea identității și valorilor naționale. Simbolic pentru grupul din Cernăuți mi se pare faptul că pledoaria fostului director al unicei instituții liceale în limba română din Transnistria, Liceul ,,Lucian Blaga”, a răsunat în preajma împlinirii a opt ani de la data istorică, 18 octombrie 2017, marcată de nemaipomenit curaj, când uniți, toți ca unul ne-am făcut zid de apărare într-un protest contra legii Ucrainei a învățământului, cu articolul nr.7. Cu acel protest n-am reușit să scăpăm de blestematul articol, ce ne pune limba maternă în pericol, dar măcar am arătat că ne pasă. Domnul Ion Iovcev a îndeplinit funcția de director al Liceului ,,Lucian Blaga” din Tiraspol, începând cu anii cei mai dramatici pentru Republica Moldova, când s-a vărsat sânge pe Nistru, când cazacii intrau cu automate în clase și trăgeau în alfabetul latin, dovadă că limba e tot o armă, numai că e o armă pașnică de apărare și întărire sufletească. În acei ani (1992-2022) domnul profesor a crescut o generație de vrednici români.

La București a venit împreună cu fostul său elev Leonid Sidorov, care a povestit despre cum directorul i-a schimbat destinul și despre studiile în România. Viața și lupta înverșunatului patriot este descrisă în cartea ,,Ostatic în propria țară”, redactată de scriitoarea Irina Airinei. I-am văzut pe ambii bucuroși de întâlnire, domnul Ion Iovcev fiind umbrit de neliniștea pentru prezentul și viitorul puținelor școli moldovenești din Transnistria. Bunăoară, la anul expiră contractul de închiriere a localului pentru Liceul ,,Lucian Blaga” și dacă autoritățile de la Chișinău nu vor găsi limbă comună cu cele transnistrene, instituția riscă să rămână fără adăpost.