Dan Arhire, „Enciclopedia Pustiei” și Satul Marii Mame

Personajul principal al cărții „Enciclopedia Pustiei” (autor Dan Arhire) este acea parte a apelor primordiale rămasă după Creație și aflată între lumile de sus și de jos. Purtând la români numele de „Pustie”, ea a fost asimilată la origine matricei Marii Mame, loc al lichidului ei amniotic. Întotdeauna purtate de ape, de aici plecau spre lume sufletele celor ce urmau a se naște și aici se înapoiau sufletele defuncților, așa cum ne apare în ritualuri, texte de ritual și ornamentica tradițională.Cele cuprinse în această carte nu sunt revelații, ci concluzii. Ele s-au rotunjit și format în mult timp. Autorul a trebuit să călătorească în locuri diverse și ascunse de drumuri și să citească numeroase lucrări pe care, altfel, nu le-ar fi căutat. Toate acestea nu ar fi fost îndeajuns, totuși, dacă nu s-ar fi petrecut în suficient de mult timp. Mereu a trebuit să se întoarcă, să revină la teme pe care le credea lămurite, căci periodic aceste lucruri căpătau, brusc, într-o dimineață, înțelesuri suplimentare. Odată cineva i s-a adresat, cu fermitate: „Dar în satul bunicii mele nu este așa!” Lucrul era de așteptat, întrucât cartea nu tratează aspectele contemporane din satul românesc. Ea le atinge, doar, uneori, căci spațiul ei de acțiune este drumul dintre două puncte: satul de astăzi și cel de la celălalt capăt al său, satul de acum câteva mii de ani în care a început totul! Satul acela era al marii divinități feminine, Marea Mamă.Vas descoperit la Poduri Dealu Ghindaru (Cucuteni, 3800 î.e.n.)