AFnews
Primăvara, natura pare să-și revină în ritm alert. Apar tot mai multe flori, se deschid mugurii, culorile încep să îmbrace din nou peisajul din jur. Florile parcă năvălesc în grădini, pe câmpuri, la ferestre, în parcuri. Sunt peste tot, devin inevitabile. Nu le poți ocoli cu privirea, ești nevoit să te minunezi de delicatețea lor. Dar, să recunoaștem, nu ne întrebăm prea des ce mesaj poartă ele dincolo de frumusețe, de mirosul agreabil, de strălucirea colorată. Dragi ascultători, vă invit azi să cercetăm câteva aspecte interesante despre o floare. De fapt, aproape fiecare floare are și o poveste, o conotație legată de gingășia și naturalețea plantei. Alteori, însă, florile sunt înzestrate cu forță de simboluri care nu mai au multe în comun cu aspectul sau cu rolul lor. Unele flori au ajuns simboluri ale unor evenimente, altele ale credinței, altele ale identității sau chiar ale ideologiei politice.
De aceea, vă propun să privim altfel o floare de primăvară. Nu doar ca plantă care ne încântă cu chipul său, de cum vin păsările călătoare, ci ca element de limbaj cultural. Veți înțelege imediat ce inspirație mi-a insuflat prima lalea roșie pe care am văzut-o în acest an.
Cuvântul românesc lalea, la fel ca și maghiarul tulipán, provin din limba turcă, dar au avut trasee diferite. Termenul tulip, care a generat denumirea pentru lalea în limbi occidentale ca engleză, franceză, germană, dar și în maghiară, provine din persanul dulband, care în turcă a devenit tülbend, însemnând turban. De aici se pare că a apărut o asociere interesantă: floarea de lalea seamănă cu un turban.
Europenii vestici nu au preluat numele plantei în sine, ci această analogie vizuală. În schimb, româna a urmat un alt traseu. Cuvântul lalea păstrează direct influența orientală, prin filieră balcanică, reflectând contactul direct cu lumea otomană. Lalea vine tot din persană. În Iran, Laleh este un prenume feminin. Dar cuvântul mai are un aspect interesant: literele din care este alcătuit sunt aceleași cu cele care formează cuvântul Allah. Din acest motiv, în cultura otomană laleaua capătă un simbolism religios și estetic important. Și acum, iată și ce forță ideologică poate avea o floare delicată: drapelul actual al Republicii Islamice Iran, vechea Persie, este un tricolor orizontal compus din culorile roșu, alb și verde. A fost adoptat oficial la 29 iulie 1980, ca urmare a Revoluției Islamice. Emblema centrală a drapelului este stema Iranului, de culoare roșie. Aceasta este în formă de lalea stilizată și redă cuvântul Allah în caligrafie arabă, fiind compusă din patru semilune și o sabie, simbolizând cele cinci principii ale Islamului și puterea. În Iran, laleaua roșie simbolizează sângele martirilor patrioți.
Laleaua este de secole un simbol bine cunoscut și pentru Olanda. Însă povestea olandeză este radical diferită de cea din Iran. În timp ce în Iran laleaua are o conotație spirituală și de sacrificiu, în Olanda ea a devenit un simbol al prosperității financiare.
După ce au fost aduși în Europa, în secolul al XVI-lea, bulbii acestei flori elegante au dezlănțuit un fenomen care a rămas în istorie cu numele de „Tulipomania”. A fost prima nebunie colectivă din istorie pentru niște obiecte de lux, adică exact pentru bulbii de lalele. S-a întâmplat prin anii 1630 și a funcționat cam așa: lalelele tocmai apăruseră, erau flori exotice, rare și greu de cultivat. Dacă aveai lalele în grădină, erai considerat extrem de bogat și de rafinat. Toată lumea a început să le dorească. Prețurile au crescut rapid. Negustorii olandezi au văzut că pot cumpăra un bulb azi, dar îl pot vinde mult mai scump mâine. S-a ajuns la speculă. Oamenii nu mai cumpărau floarea pentru a o planta, ci pentru a face profit.
Se vindeau „promisiuni” pe contract pentru bulbi care nici nu fuseseră scoși încă din pământ. În culmea nebuniei, un singur bulb dintr-o specie rară de lalea cu dungi deosebite ajunsese să coste cât o casă în Amsterdam sau cât salariul unui meșteșugar pe mai mulți ani de muncă. Unii culturologi contemporani afirmă că tulipomania ar fi căpătat aspecte exagerate odată cu trecerea timpului, dar fenomenul a existat. Însă într-o zi de februarie 1637, a venit prăbușirea: la o licitație, cineva a refuzat să mai plătească prețul cerut. Panica s-a răspândit instant. Toată lumea a vrut să vândă, nimeni nu mai voia să cumpere bulbi de lalele, iar prețurile s-au prăbușit cu 90% peste noapte. Multe familii înstărite s-au trezit ruinate, deținând doar niște cepe de flori care, brusc, nu mai valorau aproape nimic.
Putem afirma că laleaua unește culturi foarte diferite: pentru iranieni este un simbol al sângelui martirilor, pentru turci a fost simbolul puterii sultanilor, iar pentru olandezi este încă parte din motorul unei industrii globale de milioane de euro.
Laleaua e un motiv emblematic și în pictura flamandă. Astfel, Jan Brueghel cel Bătrân a fost printre primii artiști care au transformat buchetele de flori într-un subiect de sine stătător, nu doar de décor în scene religioase. Iar lalelele sunt vedete în tablourile sale. Sunt adesea așezate în locuri de cinste, în centrul buchetului, fiind pictate cu o precizie microscopică. Și când te gândești că, la acea vreme, un tablou cu lalele de Brueghel putea fi mai ieftin decât bulbii reali ai florilor pe care le picta! Dar fiul său, Jan Brueghel cel Tânăr, a pictat satiric tocmai faimoasa speculă despre care vorbeam. Tabloul său, „Satira Tulipomaniei”, din jurul anului 1640, înfățișează niște maimuțe îmbrăcate în haine scumpe care tranzacționează bulbi de lalele.
În cultura maghiară există convingerea că laleaua ar fi ajuns în Panonia cu triburile sosite din stepele Asiei Centrale. Unele descoperiri arheologice chiar prezintă motive ornamentale vegetale, însă specialiștii atrag atenția că acestea nu pot fi identificate cu certitudine ca lalele. Forma lalelei pe care o recunoaștem astăzi în tradiția maghiară se conturează, probabil, mai târziu, în contextul influențelor otomane ori chiar și occidentale. 
Motivul ornamental al lalelei este prezent pe porțile secuiești, în broderiile de Călata și, mai ales, pe renumitele lăzi de zestre pictate, tulipános láda. Laleaua a devenit, pentru maghiari, o floare identitară, pomenită în folclorul liric și muzical. A intrat și în politică, devenind, în anii 1990, simbol pentru Forumul Democratic Ungar, cât și pentru Uniunea Democratică a Maghiarilor din România. (…)
Adaugă un comentariu