Maria TOACĂ: LA TÂRNAUCA HERȚEI A FOST COMEMORAT CEL MAI ÎNVĂȚAT DINTRE ROMÂNI

Personalități ale Ținutului Herța

Nu știu cum l-a comemorat mediul academic și, în genere, dacă a fost pomenit la Cluj în aceste zile, profesorul fără pereche, Vasile Bogrea, de la moartea căruia se împlinesc astăzi, 8 septembrie, 100 de ani.

La locul nașterii sale, satul natal Târnauca Herței din fostul județ Dorohoi în perioada interbelică, personalitatea eminentului lingvist, poet și traducător Vasile Bogrea a fost evocată într-o atmosferă de pietate duhovnicească, respect față de realizările sale ștințifice și literare, în surta-i viață de numai 45 de ani, și sinceră mândrie pentru apartenența la același neam. În ziua când românii din Ținutul Herței cinstesc marele praznic al Nașterii Sfintei Fecioare Maria, clopotele Bisericii din Târnauca și rugăciunile au răsunat și pentru vrednicul lor fiu, care odată cu faptele sale a înscris și numele satului Târnauca în istorie. Nu se poate spune că odată cu această comemorare numele său a fost scos din uitare. Vasile Bogrea este o prezență vie la Târnauca, mai ales din anul 2002, când în fața școlii (astăzi liceul ce-i poartă numele) a fost dezvelit bustul – creația de-o impresionantă semnificație a regretatului sculptor Dumitru Gorșcovschi.

Vasile Bogrea veghează în bronz cu făclia dragostei pentru limba română viitorul tinerei generații din paginile unei cărți.

Dacă ar fi să facem o incursiune prin trecutul satelor noastre, pretutindeni vom găsi personalități ce ne servesc drept modele și repere întru păstrarea identității românești. Însă numai în familia unor simpli țărani din Târnauca s-a născut un Vasile Bogrea despre care, după stingerea sa din viață, marele istoric Nicolae Iorga a lăsat scris: „A murit un om cum, poate, niciodată nu vom mai avea altul. Nația noastră a pierdut o comoară. Era cel mai învățat dintre români. Era un neîntrecut vorbitor, și un profesor fără pereche. Era un caracter vrednic de vremile antice. Era, în suferința lui de atâțea ani de zile, un sfânt”.

Intelectualii din comuna Herța sunt conștienți de responsabilitatea față de păstrarea memoriei unui om „cum niciodată nu vor avea altul”. Ion Vieru, președintele Asociației Intelectualilor Români Contemporani, împreună cu membrii cei mai activi profesorii Alexandru Platonov, Mina Pavalachi, șeful secției de învățământ, susținuți de corpul didactic al Liceului „Vasile Bogrea”, condus de directorul Ion Cibotaru au atribuit evenimentului comemorativ aura unei sărbători a valorilor naționale.

Dar mai întâi a răsunat cuvântul preoțesc, alături de părintele duhovnicesc al herțenilor aflându-se fețe bisericeși din Dorohoi, cucernicii părinți Teodor Ciurariu și Eugen Lăzărescu. Nu putea să lipsească prietenii Herței prof. dr. Vasile Adăscăliței și prof. Constantin Gologan, mai ales că ambii au venit cu un bagaj amplu de cunoștințe despre Liceu „Anastasie Bașotă” din Pomârla, unde tânărul din Târnauca și-a făcut studiile în anii 1888-1902. Profesorul Vasile Adăscăliței ne-a impresionat, arătându-ne copia unei cereri a liceanului Vasile Bogrea, scrisă cu măiestria unui pictor. De asemenea ne-au impresionat cunoștințele domnului Adăscăliței, fapt ce-a inspirat din partea preoților din Dorohoi propunerea ca profesorul să scrie o monografie dedicată vieții și operei ilustrului lingvist.

Toate au fost frumos și armonios rânduite, deși nu s-a impus un moderator. Elevii din clasele a V-a – a XI-a au intonat imnul satului, au recitat din creația lirică a lui Vasile Bogrea, istorisindu-i viața de la copilărie, când fiul de țăran încă nu știa că „visul minte și-n lume e atâta silă, că plânge Dumnezeu de milă”. Până-n cer la Dumnezeu s-a înălțat și cântarea lor mărturisitoare de dragoste pentru limba română, mișcător a virbat vocea duioasă a Beatrisei Nicolau, fetița care a invocat dorul de România, făcându-ne să vărsăm o lacrimă pentru cei plecați.

După evoluția atât de bogată în conținut a copiilor, profesorii lor și oaspeții mai că nu aveau cuvinte. Se vede că, după cum a spus directorul Liceului, Ion Cibotaru, aici se cunoaște și se respectă trecutul, se trăiește cu demnitate prezentul, se crede într-un viitor mai bun. De dragul acestor copii, s-a rupt pentru câteva ore de la avalanșa de responsabilități la Consulatul General al României la Cernăuți, consulul de carieră Cristian Dacica.

Exprimând recunoștință și mulțumiri gazdelor pentru păstrarea memoriei unei personalități ce a purtat prestigiul României în Europa, diplomatul român a evidențiat că moștenirea sa ne responsabilizează de a păstra rădăcinile neamului. Despre prestanța consângeanului Vasile Bogrea și mândria de a fi vlăstari din tulpina lui, despre cum sunt păstrate rădăcinile având un asemenea reper au vorbit Emilia Matei, viceprimarul comunei,  fruntașii Minu Păvălachi și Ion Vieru. Preotul Eugen Lăzărescu, completând discursul prof. dr. Vasile Adăscăliței, a lăudat rostirea românească a liceenilor, mărturisind că nici nu simte că a trecut hotarul, că nu e în România. Mai apoi, la masa de pomenire, și părintele Teodor Ciurariu a lăudat râvna herțenilor de a se menține în matca românității, de a-și duce cu vrednicie crucea în pofida nefastelor încercări ale destinului de înstrăinați.

Cu o propunere de luat în seamă a intervenit președintele Societății  „Golgota” a Românilor din Ucraina, Vasile Rauț. Având grijă de mormintele înaintașilor din vechiul cimitir din Cernăuți, Vasile Rauț s-a interesat de mormântul lui Vasile Bogrea, care după cum se vede din fotografia ce ne-a arătat-o, nu e într-o stare îngrijită. Propunerea sa către românii din Târnauca e să se organizeze un pelerinaj la mormântul lui Vasile Bogrea din cimitirul din Cluj-Napoca, pentru a i se închina, dar și a face puțină rânduială. Propunerea e bună, însă, cred eu, Clujul îi datorează la fel, poate chiar mai mult, ilustrului profesor, cel care a contribuit la sporirea prestigiului Catedrei de Limbi Clasice a Facultății de Litere și Filologie a Universității din Cluj, a fost ales din 1920 membru corespondent al Academiei Române, s-a implicat activ la culturalizarea mediului urban din Transilvania. E suficient să amintim că alături de Sextil Pușcariu a pus bazele Muzeului Literaturii Române și Societății de Etnografie din Cluj. Vorbind de o punte Cluj – Târnauca, mă gândesc și la datoria morală făță de înaintașul nostru, al bucovinenilor, herțenilor, dar și al lor, al ardelenilor.