Maria Dohotaru: Memoria sângelui și calea spre Unire

La recenta lansare a volumului Ne adunăm astăzi sub semnul recunoștinței și al neuitării. Ne-am strâns pentru a deschide nu doar paginile unui volum de o profundă încărcătură spirituală și istorică, ci pentru a deschide o poartă în timp. Volumul „Atunci când a venit războiul”, apărut sub egida prestigioasei Edituri Magic Print, este mai mult decât o lucrare documentară; este un monument de hârtie și suflet ridicat în memoria celor care au refuzat să lase România să piară.
Această operă de căpătâi nu ar fi fost posibilă fără devotamentul, rigoarea și patriotismul a trei autori remarcabili, oameni ai condeiului și ai datoriei, care au înțeles că istoria nescrisă riscă să fie uitată: gl. (r) Vasile Jenică Apostol, Bogdan Florin Romandaș și Adrian Butnaru. Prin cercetarea lor minuțioasă, acești autori au reușit să readucă în memoria noastră colectivă faptele de arme, adesea nespuse în detaliu, ale eroilor noștri.
Gândul nostru se îndreaptă astăzi, cu precădere, către Corpul 4 Armată. Această structură de elită a reprezentat un pilon de granit în calea tăvălugului distrugător al primului război mondial. Soldații Corpului 4 Armată nu au apărat doar niște linii pe o hartă; ei au apărat însăși ființa națională. Ei au fost cei care, cu prețul sângelui, au transformat deznădejdea în speranță.
Cartea ne poartă pașii prin praful, focul și Transilvania însângerată, dar mai ales prin trinitatea sacră a demnității românești: Mărăști, Mărășești și Oituz.
La Mărăști, ofensiva română a dovedit lumii că armata noastră a renăscut din cenușă, capabilă de victorii strălucite.
La Mărășești, deviza „Pe aici nu se trece!” a fost scrisă nu cu cerneală, ci cu sângele miilor de tineri care au privit moartea în față fără să clipească.
La Oituz, încleștarea titanică din trecători a pecetluit definitiv eșecul inamicului de a ne îngenunchea țara.
Aceste trei mari victorii au fost însă plătite cu un preț cumplit. A fost o cale însângerată, marcată de mii și mii de jertfe. În spatele fiecărei cruci din cimitirele noastre de onoare se află un tată, un frate, un fiu care nu s-a mai întors acasă. Acești soldați români, mulți rămași anonimi, au pus cărămida de temelie a ceea ce astăzi numim, cu mândrie, România. Jertfa lor nu a fost în zadar. Acest drum al suferinței a fost, în fapt, singura cale posibilă spre Marea Unire de la 1918. Fără sacrificiul de la Mărăști, Mărășești și Oituz, Alba Iulia ar fi rămas doar un vis frumos și neatins.
De aceea, dragi prieteni, volumul pe care îl lansăm astăzi este o datorie de onoare împlinită. Îi felicit din suflet pe autori pentru că au transformat memoria istorică într-o flacără vie. Avem datoria să citim această carte, să o dăm mai departe copiilor și nepoților noștri, pentru ca ecoul strigătului de libertate al înaintașilor să nu apună niciodată.