AFnews
Scurta deplasare în Canada a inclus o vizită la Universitatea McGill și la Universitatea Montreal. Lordul Willington, guvernatorul general al Canadei, a invitat-o la reședința lui. Primarul orașului Montreal a primit-o cu covorul roșu și a organizat o recepție la care au participat 300 de persoane proeminente din Canada.
Când a ajuns la Maryhill – destinația declarată ca principal obiectiv al vizitei în America – , Regina a fost încântată să vadă că mii de oameni o așteptau în gară. Un ziar local a apreciat că acolo se aflau nu mai puțin de 4000 de persoane care i-au făcut o primire impresionantă.
Azi, conform recesământului SUA din anul 2000, numărul locuitorilor a scăzut foarte mult ajungând la doar 98. Așezarea Merryhill e situată pe malul fluviului Columbia aproape de canionul pe care îl formează cursul de apă în ținutul Klickitat, statul Washington, la 100 mile depărtare de Portland (Oregon) și la 223 mile de Seattle (Washington), practic, o sălbăticie frumoasă. (În prezent, aici se află rezervația naturală Meryhill State Park).
În 1923, Sam Hill a înregistrat clădirea cu destinația ,,muzeu de artă”. Regina nu a fost impresionată; a descris locul astfel: ,,Pereți de beton, nimic terminat, cam sinistru și totalmente nedecorat; un loc singuratic, trist și gri.”[1] Cu afabilitatea sa recunoscută, nu a omis însă să adauge: ,,Dar știam că în această clădire a fost zidit un vis.”
Discursul inaugural rostit de Regină a impresionat întreaga audiență. Ea însăși mărturisește: ,,Am cuvântat până nu mai era nimeni în sală fără lacrimi în ochi.”
Sam Hill a intuit bine că prezența Reginei va contribui la faima muzeului de artă deși instituția nu va deveni funcțională decât după moartea suveranei.
La sfârșitul ceremoniei, Regina a eliberat spre cerul albastru 10 porumbei călători.
Consecventă cu rolul ei liber asumat de patron al artelor, și-a ajutat astfel prietenii americani. (Castelul Pelișor din Sinaia afișează convingător gusturile Reginei care s-a ocupat personal să decoreze și să mobileze castelul rezervat principilor moștenitori ai lui Ferdinand.
Atât Almei Spreckels cât și domnișoarei Fuller (implicată în dezvoltarea muzeului din Maryhill), Maria le-a donat piese de artă populară românească, icoane ortodoxe, statuete de marmură și bronz, țesături românești piese de mobilier. Donațiile au fost împachetate în 15 cufere. Fiicele Reginei și-au adus și ele contribuția la dotarea muzeului: Elisabeta, regina Greciei a donat o colecție de figurine de Tanagra (din secolul al IV- lea înainte de Hristos) și amfore antice din Cipru, regina Marioara a sârbilor, croaților și slovenilor a trimis trei obiecte din argint filigranat.
Site-ul muzeului Maryhill consultat recent prezintă în expozițiile curente darul din 1926 al Reginei, ceramica de Horezu (20 de piese).
Centrul ceramic Horezu a fost inclus în 2012 pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității.
Memoria Reginei Maria este păstrată într-o expoziție permanentă ”Romanian Room”. Sunt expuse picturi, fotografii cu dedicație, bijuterii, manuscrise, rochia purtată în 1896 la încoronarea țarului Nicolae al II-lea, o replică a Coroanei purtată la propria încoronare și multe alte obiecte neprețuite. (Unele dintre exponate au fost donate muzeului în 1951 de către Alma Spreckels).
Muzeul conservă filmul realizat în 1926 la inaugurare. Filmarea fără sonor a fost realizată de International Reel și difuzat sub titlul Romanian Queen visit Northwest. Queen Mary and royal party dedicate Museum of Maryhill Washington. (Prețiosul film istoric poate fi vizionat pe maryhill.org)
La intrarea în muzeu a fost plasată o placă cu citate din discursul inaugural rostit de Maria a României: ,,Există mai mult decât poți vedea în această clădire. Un vis a fost construit în locul acesta. Poate unii vor râde și nu vor crede pentru că nu înțeleg. Am venit aici înțelegând că acești visători ar spune că lucrurile nu sunt pentru viața aceasta dar și mult dincolo de ea.”
Alarmată de veștile tot mai insistente despre starea de sănătate a regelui Ferdinand, Maria a decis să revină în țară întrerupându-și călătoria pe continentul nord american cu trei săptămâni mai devreme și plecând spre România la bordul pachebotului ,,Berengaria”. Impresionată de ceea ce vizitase și, firește, de primirea extraordinară de care se bucurase, Regina și-ar fi dorit să revină în America. Nu am mai traversat însă niciodată Oceanul Atlantic. Cea care va reveni, va fi Principesa Ileana, determinată de evenimentele din țară. După căsătoria cu arhiducele Anton de Austria, principesa a primit titlul de arhiducesa Ileana de Austria, prințesa Ungariei, Croației și Boemie. Ea a plecat din țară stabilindu-se cu copiii săi la Boston după 35 de ani de la prima vizită când a însoțit-o la Maryhill pe Regină. Ileana a vizitat din nou muzeul la a cărui inaugurare participase și a privit ,,cu inima încălzită” fotografiile și picturile familiei și ale ei însăși în noiembrie 1986.
Cu prilejul aniversării a 60 de ani de la deschiderea muzeului dedicat Reginei Maria, fosta principesă a Regatului Român a vizitat pentru a treia oară Maryhill. Evenimente tragice de familie au determinat-o pe Ileana să aleagă calea monahală în 1967 fiind tunsă în monahism și primind numele de Alexandra. La scurtă vreme după călugărie, va părăsi din nou Europa și se va îndrepta către Statele Unite ale Americii, unde va înființa, cu binecuvântarea Episcopului Valerian Trifa, o mănăstire cu hramul „Schimbarea la Față” în Elwood City (Pennsylvania). Începuturile au fost dificile, dar și mai dificilă a fost formarea unei obști. În tot acest răstimp l-a cunoscut pe Părintele Roman Braga, fost deținut în închisorile comuniste. În timpul arhiepiscopului Valerian Trifa al episcopatului ortodox român din America și Canada a ctitorit mănăstirea ortodoxă ,,Schimbarea la față” din Elwood City Pennsylvania.
Maica Alexandra a ajutat muzeografii să identifice unele obiecte și firește a observat schimbările intervenite în structura muzeului Maryhill. Cu această ocazie și-a amintit că: ,,Nu erau prea multe de văzut în 1926, dar mama mea a fost o persoană foarte perspicace. Ea a putut vedea ceea ce va deveni muzeul.”
Un ultim aspect legat de contribuția românească: în 1988, doamna Irene Bie-Corsani, rezidentă în New York City, a donat muzeului zeci de obiecte de artă românească plus 200 000 $ în numerar și acțiuni. A fost cea mai mare donație primită până atunci de Muzeul de artă Maryhill.
Tatăl ei o însoțise pe Regina Maria la Conferința de Pace de la Paris. Cine a fost tatăl său? Nimeni altul decât Nicolae Petrescu-Comnen (1881-1985), ministrul de externe al României între 30 martie-20 decembrie 1938.
Turneul pe pământ american al Reginei Maria a fost un triumf și un moment de glorie și mândrie pentru români. Sam Wiegand ajunge la aceleași concluzii cu istoricii români și biografii străini ai Reginei Maria.[2]
Steve Wiegand a publicat opt cărți, unele titluri fiind traduse în germană și chineză. Un ziarist veteran a lucrat la San Diego Evening Tribune, San Francisco Chronicle și Sacramento Bee. Soția sa Cecilia a contribuit la volum asigurând fotografiile, în Marea măsură inedite pentru cititorul din România.
Soții Wiegand locuiesc în Arizona.
(Mulțumesc prietenilor Rodica și dr. Constantin Șiclovan care au avut amabilitatea să-mi semnaleze apariția acestui volum și apoi să-mi trimită cartea.)
[1] Adrian-Silvan Ionescu, Regina Maria și America, Ed. Noi Media Print, București, 2009.
[2] Diana Fotescu, ”Americans and Queen Marie of Romania”, Oxford, Portland, 1998.
Dan Dimăncescu, ,,Regina Maria în America”, Editura Zulu, București, 2019.
Philip Martineau, ”Romania and her Rullers (Marie of Romania)”, ED: Stanley Paul, London, 1927.
Guy de Cors ”Missy, reine de Roumanie”, Ed. France-Empire, Paris, 1994.
Moșneanu Cristian, ,, Regina Maria”, Editura Librex, București, 2018.
Los Angeles Times, New York Time, Detroit Free Press și multe altele
felicitări pentru prezentare! Sunt lucruri pe care nu le stiam!