Maria TOACĂ OMAGIU DIPLOMATULUI GEORGE GALLIN

Sărbători naționale

DE ZIUA LIMBII ROMÂNE ÎN UCRAINA – OMAGIU DIPLOMATULUI GEORGE GALLIN

În programul evenimentelor culturale dedicate Zilei Limbii Române, sărbătorite pentru prima dată oficial în Ucraina, Consulatul General al României la Cernăuți a inclus un moment de omagiere a diplomatului George Gallin: deplasare la cimitirul vechi și depunere de flori la cripta în care și-a găsit loc de veșnică odihnă acest vrednic exponent al României la Cernăuți într-o perioadă de dramatice încercări pentru neamul românesc din Bucovina. Evenimentul omagial se încadrează în actualitate, fiind motivat de faptul că are loc în preajma Reuniunii anuale a Diplomatiei Romane, iar la 21 septembrie se împlinesc 105 ani la moartea ilustrului diplomat, care s-a manifestat în timpul primului război mondial ca un apărător nu doar al românilor, ci și al altor etnii din Cernăuți. Absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității Cernăuțene, George Gallin a fost un membru de seamă și într-o perioadă președinte al Societății academice ,,Junimea “, înființată la Cernăuți în 1878, continuatoare a idealurilor ,Arboroasei ” lui Ciprian Porumbescu în pledoaria pentru limba română și drepturile românilor sub stăpânirea austro-ungară. 

În calitatea-i de Consul al României la Cernăuți a fost apreciat de către minister ca “persoană de încredere, cunoscând perfect limba germană”. În 1900 a fost desemnat ca membru în Comisia de revizuire a frontierei dintre România și Austria (Bucovina). Despre activitatea sa diplomatică se relatează în volumul ,,Un Consulat Regal la Cernăuți…”, editat din inițiativa și cu contribuția doamnei Irina-Loredana Stănculescu, Consul General al României la Cernăuți. Tot din inițiativa și cu prinosul Excelenței sale a fost recent restaurată cripta lui George Gallin, sub îndrumarea competență a notabilului profesionist, Laurențiu Dragomir, președinte al Asociației pentru protecția patrimoniului din București.

Evocând numele lui George Gallin, trebuie să menționez că la Cernăuți diplomația română își are tradiții vechi, cu o istorie de peste 130 de ani. În perioada independenței Ucrainei a devenit o prezență vie din anul 1997, când a fost semnat de către președintele României Emil Costantinescu decretul privind deschiderea instituției consulare la Cernăuți, inaugurată la 28 mai 1999. Volumul „Un Consulat Regal la Cernăuți…”, apărut în 2022 cuprinde toate perioadele, oferă un evantai bogat de informații referitoare la funcționarea misiunii diplomatice române în Țara de Sus a Moldovei, aflată sub stăpânire austriacă. Mă voi opri în acest context la câteva momente dintre cele mai dramatice din timpul primului război mondial, ce pun în lumină importanța consulatului și, in special, a diplomatului George Gallin. Le-am preluat de la scriitorul Ion Grămadă, învrednicit să rămână în memoria posterității ca eroul de la Cireșoaia. Citim la Ion Grămadă că în zilele ocupației Cenăuțiului de către ruși, populația românească și alte naționalități au fost protejate de consulatul României: „…au intrat trupele rusești în oraș prin mai multe puncte deodată, cu toate că podurile erau rupte. Marșul a durat peste două ore și jumătate. Cei dintâi au intrat cazacii și cerchezii, apoi infanterie, artilerie, dragoni și iarăși cazaci. Trupele erau comandate de generalii Aritinov și Pavlov…”. În fața acestora a ieșit girantul consulatului regal al României, Gheorghe Gallin., vorbindu-le în franțuzește și explicându-le că Patria sa nu are nici un fel de amestec în evenimentele războinice dintre Rusia și Austro-Ungaria. În legătură cu aceasta a cerut scut pentru instituțiile și clădirile românilor bucovineni, îndeosebi internatele de băieți și de fetițe române, azilul de copii orfani, Palatul Național și Palatul Reședinței Mitropolitului. De asemenea, girantul Gallin, a amintit că „fiind de 20 de ani la Cernăuți, consulatul datorește recunoștință statului pe lângă care a fost acreditat”, aceasta făcându-l să ceară protecție pentru un supus austriac, un general în retragere. Ion Gramadă consemnează că atitudinea românească și hotărâtă a girantului consulatului român a produs cea mai bună impresie atât între românii bucovineni, cât și între străinii din oraș, mai ales că a doua zi consulul Gallin a cerut scut pentru toată populația românească aflată în raza ocupației rusești. 

Alt caz edificator este legat de Mitropolitul Repta. Atunci când autoritățile austriece au fugit din fața primei invazii rusești, Mitropolitul, deși era bolnav și la o vârstă venerabilă, a rămas în Cernăuți. Rușii au cerut o contribuție de 600.000 coroane – sumă fabuloasă ce trebuia adunată în două ore. Văzând că nu ajung banii, Mitropolitul le-a oferit inamicilor mitra sa , bătută cu pietre scumpe. Cronicarul scrie că gestul prelatului a înmuiat inima năvălitorilor și n-au mai insistat să li se dea contribuția cerută: „Numai cine n-a trăit în acele clipe de nespusă groază, când rușii spuneau că vor dărâma orașul cu tunurile, în caz că nu se vor strânge banii, în termenul fixat, numai acela nu-și poate da socoteala de opera creștinească și românească a lui Repta și a d-lui Gh. Gallin, cărora bucovinenii le poartă recunoștință pentru jertfa lor în acele vremuri grele și neuitate”.

Un moment la fel de dramatic pentru creștinii ortodocși a fost când rușii vroiau să aducă mitropolit rus, în timp ce austriecii îl țineau pe Mitropolitul Repta în captivitate la Vatra Dornei: „Văzând că nu-i chip să-l aducă îndărăt pe Repta în scaunul său, Evreinov (guverntorul Cernăuțiului) le comunică preoților că va aduce la Cernăuți un episcop rus…”. Și iarăși românii și-au găsit apărare la consulatul României. „Numai grație intervenției consulatului român din Cernăuți, al cărui girant a pus în vedere d-lui Evreinov că asemenea măsură ar face sânge rău în România și ar putea da prilej la agitațiuni contra Rusiei, se datorește că Bucovina a scăpat de episcopie rusească”, scrie Ion Grămadă, convingându-ne pentru a câta oară că o diplomație înțeleaptă face minuni. 

În imaginea a doua – așa arăta cripta lui George Gallin până la restaurare.