AFnewsPentru România, țară a Uniunii Europene, înconjurată de români, prioritar rămâne obiectivul unității culturale a conaționalilor din Țară și din afară. Cu acest deziderat au trăit și au luptat pentru unitate înaintașii noștri din Bucovina, așa își văd datoria și urmașii lor. Pentru a două oară am participat la Universitatea de Vară „Izvoru Mureșului”, ce-și desfășoară activitatea sub egida Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș. 
Prin bunăvoința tânărului purtat de curaj și idealuri, președintele Forumului, Dragoș Burghelia, am participat la ultimele două ediții (a XXII-a și XXIII-a). Anul trecut, din cauza întârzierii logistice și birocratice legate de semnarea acordului de parteneriat cu finanțatorul evenimentul a deviat de la tradiție, desfășurându-se toamna, la Palatul Parlamentului. Pentru ediția anului 2026 – 14-16 august – s-a ales Covasna, o zonă despre care citesc că „…e profund marcată de moștenirea unor personalități tutelare de talia episcopului Justinian Teculescu”, un fiu eminent al Voineștilor, care rămâne un far luminos al rezistenței spirituale și naționale, un pastor de suflete, luptător neobosit pentru afirmarea demnității românilor din aceste ținuturi”. Așadar, timp de trei zile, „Izvoru Mureșului” a transformat Covasna într-un centru al culturii și conștiinței naționale pentru românii sosiți de pretutindeni, dar și din județul Covasna, unde populația românească e în minoritate față de maghiari. Până a auzi de „farul luminos”, episcopul Justinian Teculescu, în nordul Bucovinei se știe despre Voineșteni, mai bine zis despre pitorescul cor bărbătesc cu acest nume preluat de la un cartier al Covasnei, populat aproape în întregime de români. Seara, după conferința din prima zi, voineșteanul Florin Balea ne-a invitat la repetiția corului pentru evoluarea la festivalul de a doua zi. Mare a fost surpriza voineștenilor când i-au văzut pe prietenii de la Ostrița Mahala, Elena Nandriș, mai mare pe cultura comunei, și Dumitru Zaidel, directorul Căminului Cultural. De fapt, eu am fost părtașă la bucuria însoțitorilor mei din Mahala, legați printr-o prietenie de mai demult cu acești Feți-Frumoși ai cantecului românesc, pe care i-au avut de oaspeți la Căminul Cultural al “Urmașilor lui Ștefan “. Deși ne despart sute de kilometri, românii din Bucovina și cei din neamul Voineștenilor sunt uniți din vremuri străvechi de aceleași idealuri și vise, născute din mari suferințe sub stăpâniri străine. Florin Balea, solistul ansamblului, care ne-a adus în acea seară la poale de munte în Valea Zânelor, ne-a povestit cu mândrie că neam din neamul său are rădăcini românești în pământul Covasnei și că trăitorii din cartierul Voinești aproape sută la sută sunt români. Totodată a ținut să accentueze că trăiește în bună împăcare cu ungurii și așa îi învață și pe fiica și fiul său. Florin cu bărbații din ansamblul, format sub egida Asociației Culturale Creștine “Justinian Teculescu “, cântă melodii de înalt patriotism, toate pornind din inima lor, însă nu vrea să li se atribuie o tentă politică. Ei își iubesc sincer și curat Țara, tradițiile le curg prin sânge, pornind de la vestigiile străvechii cetăți dacice din Valea Zânelor . Țara le este zâna cea frumoasă, iar ei sunt Feți-Frumoși care îi cântă divinele minuni.
Și organizatorii Școlii de Vară au grijă ca tribuna Universității să nu fie folosită de politicieni în interesele partidelor lor. Sunt puse în dezbatere probleme ce țin de salvarea culturii și identității naționale, asigurarea unui dialog pragmatic între instituțiie de stat și societatea civilă. De-a lungul edițiilor se asigură continuitatea unor teme majore, în fiecare an se adaugă și subiecte noi de mare actualitate, ce preocupă societatea românească la ora actuală. Constante și importante rămân dezbaterile privind problemele românilor din diaspora și celor din comunitățile istorice. 
Le-am spus și noi, participanții din partea comunităților românești din Ucraina – Anatol Popescu, Ștefan Hostiuc, Elena Nandriș și subsemnata. Avândul moderator pe Eugen Popescu, fost director al institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, un bun cunoscător al problemelor comunităților românești din afara granițelor, am simțit că suntem înțeleși și priviți ca parte a națiunii române. Ne-am folosit de prilejul de a dialoga cu doamna Adriana Gae, vicepreședinta Institutului Cultural Român, bucurându-ne de întâlnirea cu o bună susținătoare a culturii naționale, jurnalista Monica Ghiurco de la TVR-1. Părerea mea, însă, este că nu atât pentru a ne spune „oful” am participat la ședințele Universității și nu atât de important pentru noi este ce am vorbit, dar ce am auzit de la alți mesageri ai comunităților istorice din jurul României. Trebuie să luăm aminte la situația românilor din Timoc, Bulgaria, Albania, Macedonia. Noi, cei din regiunea Cernăuți încă n-am ajuns la starea lor deplorabilă, însă ne rostogolim și suntem catastrofal de aproape. 
Vlahii din Valea Timocului nici nu sunt recunoscuți ca români. Li s-au închis toate școlile care le-au avut în trecut, limba română nu răsună nici în biserică. Zavișa Jurj, sosit cu fiul său Andrei, un pasionat fluierar, a făcut cunoscute lucruri de groază: 300 mii de români n-au nici o școală cu limba maternă de predare. Sârbii le-au închis 22 de biserici și 17 mănăstiri, de rând cu școlile ce funcționau pe lângă ele. Ca să nu rămână fără sfânta liturghie în limba maternă, rămânii de acolo construiesc garaje și le pun cruce pe acoperiș, icoane în interior. Ivo Gheorghiev din țara vecină a declarat că în Bulgaria nu mai sunt români. Se mai vorbea românește demult odată, când funcționau 17 școli cu predarea în română. Toate au dispărut, iar odată cu ele s-a pus capac existenței românilor în Bulgaria. Din o sută de oameni născuți români cu greu se poate găsi unul să vorbească românește. Despre aromânii din Grecia aflăm că „au dreptul numai să cânte în limba lor”. În această dezastruoasă situație, reprezentanta aromânilor din Albania zice că nu așteaptă să vină cineva să le facă dreptate: „Ne facem partea noastră. Suntem pregățiți să ne-o facem după ce 300 mii de aromâni au rămas cu o singură biserică ce urmează să fie închisă. Toate acestea sunt semnale serioase, care din cauza războiului, nevoilor materiale nu sunt auzite. Avertismente de acest fel ne vin și din interiorul României, condiția românilor din Covasna și Harghita fiind agravată de îmbătrânirea populației.
Festivalul folcloric „Datina Junilor”, cu participanți din Târgu Mureș, Brașov, comuna arădeană Șicula, Covasna, care au revărsat ca un fluviu nesfârșit strălucirea portului popular, ne aduce speranța că vine un o generație tânără demnă de zestrea strămoșilor. Cu o zi înainte, , tinerele talente de pe plaiuri ardelene, unite în “Datina Junilor”, au aprins cu cântecul, muzica, versul și tot ce poartă prin veacuri frumosul românesc, Focul de Tabără. Până aproape de miezul nopții a răsunat taragotul lui Adrian Neamțu din Sibiu, făcând și brazii să se prindă în hora unirii. După cântările mândrelor flori din comuna arădeană Șicula, scânteile nestinsului foc al limbii române s-au înălțat la cer în trilurile fluierului tânărului Andrei, fiul lui Zavișa Jurj, mesageri ai neînfrânților frați români din Valea Timocului, o vale a plângerii, unde din lacrimile rădăcinilor strămoșilor daci se nasc Feți-Frumoși, ca în povestea lui Mihai Eminescu.
Focul de tabără al Universității de Vară „Izvoru Mureșului”, ediția XXIII, aprins în seara de 15 august în Valea Zânelor, a ars câteva minute, rugul limbii române va arde mereu.
Adaugă un comentariu