AFnewsIRINA AIRINEI
În nordul aspru și cald al Bucovinei, acolo unde pământul păstrează încă vibrația fierbinte a săbiilor lui Ștefan cel Mare, vechea Casă parohială din Oprișeni nu mai este doar o clădire, ci un cufăr de lemn și piatră în care respiră un neam întreg. 
Aici, de douăzeci și trei de ani, Muzeul „Maximilian Hacman” refuză să lase timpul să-și aștearnă praful.Totul a început simplu, aproape naiv, cu privirea curioasă a unui copil care aduna nasturi de pe ulițe. „Mamă, acesta are o floricică, acesta are patru găuri”, spunea micul Nicolae Bodnariuc, fără să știe că prin acele mici orificii privea, de fapt, direct în ochii istoriei. Aduna frunze de urzică pe cale de dispariție, salvând fragilitatea lumii înainte de a învăța să salveze trecutul ei.
Astăzi, în calitatea sa de fondator și director, profesorul de istorie Nicolae Bodnariuc nu mai caută nasturi, ci coboară adânc în pântecul pământului. An de an, ca într-un ritual al transmiterii unei moșteniri de preț, își ia elevii de mână și îi inițiază în taina arheologiei. Nu din cărți lucioase, ci cu degetele îngropate în lut, copiii ating veacurile: fosilele grele de mamut, din vremurile când lumea era de gheață, și formele perfecte, spiralate, ale ceramicii de Cucuteni. 
Acolo, sub glia Bucovinei, ei aud încă strigătul din Codrii Cosminului, ecoul armelor care au apărat această palmă de pământ,
până când pașii istoriei ajung la cămășile cusute în epoca modernă. Această clădire impunătoare și plină de istorie pulsează astăzi de viață datorită unei comunități unite care a refuzat uitarea: de la mama fondatorului, Axenia Bodnariuc, ale cărei amintiri calde deschid porțile trecutului, la sprijinul de primă oră al lui Liviu Rusu și al tinerilor de la Liga „Junimea”, până la dăruirea profesoarei Ana Stelimah și hărnicia lui Ion Pahon, cel care a pus umărul la restaurarea zidurilor și a acoperișului, gospodarii satului au transformat o idee într-un templu viu al culturii.
Această muncă sisifică, pornită din visul lui Nicolae Bodnariuc, a trecut dincolo de hotarele satului. Oameni de cultură au bătut la porțile muzeului din Oprișeni.
Dr. Virgil-Ștefan Nițulescu, cu toată autoritatea științei sale, a pășit recent aici, unind simbolic Muzeul Național al Țăranului Român de vatra curată din Nord. El este omul care, prin prețuirea sa profundă pentru tradiție, a decernat Bucovinei două titluri de Tezaur Uman Viu, recunoscând aurul spiritual ascuns în mâinile și sufletele oamenilor locului:l-a onorat pe meșterul Dumitru Iliuț din Crasna, cel care îmblânzește lemnul în porți, mobilier și unelte tradiționale, devenind primul român din comunitățile istorice care primește această înaltă distincție și pe Eugen Ungurean din Hliboca, păzitorul neobosit care duce mai departe meșteșugurile și datinile străbune.
Iar de la Consulatul General din Cernăuți, doamna Irina Loredana Stănculescu veghează ca o prezență ocrotitoare, o punte diplomatică și de suflet care ține aprinsă lumina identității românești, acolo unde istoria este deseori greu de purtat pe umeri.Oprișeniul nu are doar o arhivă, are un organism viu datorită fondatorului său. O triadă sacră — școala, biserica și muzeul — care spune lumii, prin fiecare ciob de ceramică și fiecare nasture salvat, că suntem aici de mii de ani și nu avem de gând să plecăm din memorie.
Adaugă un comentariu