AFnewsUn articol de Bogdan Góralczyk, 7 aprilie 2020
4 IUNIE SAU SINDROMUL TRIANON
O surpriză și mai mare în Piața Kossuth va veni după 4 iunie a acestui an, adică a suta aniversare a semnării Tratatului de la Trianon, care a „mărunțit” Marea Ungarie și „a născut o națiune din diaspora”. Amiralul Horthy nu a acceptat-o niciodată, ducând o politică de REVIZIONISM și revendicând „întoarcerea pământurilor pierdute” ca principal obiectiv al statului sub conducerea sa. Acest lucru l-a determinat, mai întâi, în 1927, să se alieze cu Benito Mussolini, apoi cu Adolf Hitler.
Cele două așa-numite Arbitraje de la Viena au dus la întoarcerea unei părți semnificative a pământurilor pierdute, dar înfrângerea Ungariei pe Frontul de Est a dus la un alt tratat, semnat la Paris la 10 februarie 1947, care „a dictat un nou Trianon” Ungariei.
În epoca Horthy, a fost inventată celebra zicală: „O persoană care nu simte durerea Trianonului nu este un ungur adevărat”.
Viktor Orbán – pozând în lider al tuturor maghiarilor, inclusiv al celor din diaspora – nu a schimbat doar numele constituțional al statului, ci pare să împărtășească această viziune.
La prima ședință a noului parlament, la începutul mandatului său de dominație politică, data semnării tratatului de la Trianon 4 iunie, a fost transformată într-o sărbătoare a „unității naționale”, în timp ce ungurilor din diaspora le-a fost acordat dreptul de vot. Și pentru că înainte li s-au acordat multe drepturi sociale, sub forma unei Carte maghiare, nu este surprinzător că, de atunci, peste 90% din secui votează pentru Fidesz și Orbán.
Prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că anul curent al secolului Trianonului a fost transformat în „anul sărbătorii Trianonului”, iar cea mai mare ceremonie va avea loc pe 4 iunie, când înfățișarea Pieței Kossuth se va schimba din nou.
Pe o rampă lungă de 100 de metri, lată de patru metri, care coboară din Piața Kossuth până pe Calea Alkotmány, pe ambele părți ale zidului vor apărea gravate aproximativ 12 mii de nume istorice, acele nume ale locațiilor maghiare „sfărâmate” din Patria lor prin prevederile din Tratatul de la Trianon.
MEMORIALUL TRIANON
https://edition.cnn.com/interactive/2018/11/world/holocaust-museum-hungary-cnnphotos/
Memorialul Trianon (cinci miliarde de forint) a fost realizat la Budapesta, cu fața spre clădirea parlamentului și constă dintr-o rampă lungă de 100 de metri care coboară, ceea ce înseamnă 100 de ani care au trecut de la Tratatul de la Trianon. Zidurile rampei din granit negru, au gravate aproape 13.000 de nume de localități din Ungaria istorică. La sfârșitul acestei rampe cu o lățime de patru metri, stă un bloc mare de granit rupt, însoțit de o flacără eternă (…).
Gáspár Miklós Tamás, cunoscut sub numele de TGM, fost membru al comunității maghiare din România emigrat în Ungaria, consideră că acest memorial este o provocare la adresa vecinilor și ar putea inflama în continuare naționalismul din regiune. În cadrul emisiunii lui György Bolgár „Let’s Talk It Over” a prezentat riguros pozițiile anti-naționalități ale guvernelor maghiare dintre 1867 și 1918, ceea ce a dus la o puternică contrareacție față de Ungaria a Marii Britanii și Franței. Ungaria „a fost principalul dușman moral al Aliaților”. Mai mult, după cruzimea cu care au fost tratați non-maghiarii, „nu este de mirare că Ungaria a primit un astfel de tratament.”
Iar Tamás Bauer, un economist care comentează deseori chestiuni politice, numește memorialul „un adevărat scandal politic”. Și el consideră că este o provocare împotriva românilor, sârbilor, slovacilor, ucrainenilor, croaților, slovenilor și austriecilor. Bauer urmărește „revizionismul blând” al Fidesz, care a început încă din 2001, când „guvernul Orbán a creat o legătură între statul maghiar și minoritățile maghiare din țările vecine.” El subliniază că, atunci când guvernul maghiar a oferit cetățenie maghiarilor din afara granițelor Ungariei, „a încălcat unilateral tratatele de pace”. Acest lucru este ceea ce Bauer numește „revizionism blând”. În plus, guvernul Orbán a creat un organ numit Conferința Permanentă Maghiară, care ia decizii la Budapesta, extins apoi la partidele maghiare din țările vecine. Gravând toate numele de localități din 1913, guvernul „trimite un mesaj întregii lumi că el consideră nu numai membrii minorităților maghiare ca făcând parte din statul maghiar, ci și toate municipalitățile din Ungaria istorică”, care, în ultima analiză, este „ expresia simbolică a unei „recreări totale” a Primului Război Mondial din Ungaria. ”
JOCUL CU MONUMENTELE
Acest lucru poate fi văzut cel mai bine în Piața Kossuth din fața clădirii Parlamentului. Dacă cineva nu a mai fost în piață de când Orbán a preluat puterea, ar fi foarte surprins, poate că nici măcar nu va mai recunoaște locul. În ultimii ani, în Piață au avut loc schimbări simbolice. În primul rând, un monument modest al lui Attila József, un poet de excepție, dar cu vederi de stânga, a dispărut de aici. A fost reamplasat pe malul Dunării.
În schimb, a fost readusă aici o statuie ecvestră a contelui Gyula Andrássy, care fusese acolo în anii 1902-1945. Andrássy a fost primul ministru de externe al Imperiului Austro-Ungar, simbol al Marelui Compromis cu austriecii (1867-1918) și, mai presus de toate, amintirea Ungariei Mari, adică figura care simbolizează dominația asupra țărilor de sub Coroana de atunci a Sfântului Ștefan. Astfel, un aristocrat dominator a înlocuit poetul umil cu opinii de stânga.
Stând acolo din martie 1975, monumentul primului președinte al republicii după prăbușirea monarhiei dualiste, „Contele Roșu” Mihály Károlyi (1875-1955) – o lucrare a celui mai cunoscut sculptor din acea epocă, Imre Varga, care a murit anul trecut – a fost demontat și mutat la Siófok, pe lacul Balaton. În acest fel, simbolul unui aristocrat de stânga ridicat ca erou simbolic și piedestal sub regimul Kádár (1956-1988) a dispărut. În locul său, un monument al unui prim-ministru susținător ardent al Monarhiei Dualiste și al ideii Ungariei Mari, István Tisza (1961-1918), care a se aflase acolo în perioada regentului Miklós Horthy (1920 -1944), a fost reinstalat printr-o festivitatate oficială.
O altă surpriză pentru un vizitator în Piața Kossuth va fi lipsa unui monument al martirului și al eroului Revoluției din 1956, premierul Imre Nagy, care fusese amplasat acolo în lateral, lângă clădirea Ministerului Agriculturii, încă de la ridicarea acestuia, în 1996.La sfârșitul anului 2018, acesta a fost demontat și scos noaptea, pentru a evita reacțiile sociale care ar fi avut loc cu această ocazie. A reapărut în iunie 2019 într-o nouă locație foarte semnificativă, lângă fosta Casă a Partidului, pe piața Jászai Mari, adică exact acolo unde, în perioada Kádár fusese ridicat un monument al lui Marx și Engels. În acest timp în locul monumentului lui Nagy a fost amplasată o altă statuie de dinainte de război. Vernisată inițial la 18 martie 1934, adică în era Horthy și dislocată în 1945 – este un memorial pentru victimele terorii roșii de scurtă durată (133 de zile) ale Republicii Sovietice Maghiare, conduse de Béla Kun. A fost ridicat din nou aici, în ciuda datelor istorice care dovedesc că au existat mai multe victime ale „terorii albe” în timpul consolidării regimului Horthy decât în etapa terorii roșii.
STEAGUL SECUIESC
De asemenea, se poate pune întrebarea: ce steag, lângă cel maghiar, flutură pe frontonul principal dinspre partea pieței, pentru că, cu siguranță, nu este drapelul UE?
Ei bine, de aproape un deceniu, culorile secuiești – ale enclavei etnice din România, fâlfâie acolo. În această regiune, Viktor Orbán, întâlnind tinerii la școala de vară, de la Tușnad, își prezintă viziunile și planurile, iar acolo a anunțat în 2014 „conceptul” de democrație iliberală. Anul trecut a spus acolo: „Acum treizeci de ani am crezut că Europa este viitorul nostru, acum suntem convinși că noi suntem viitorul Europei.” Cu alte cuvinte, o nouă generație urmează să vină la putere în UE, iar sistemele iliberale vor depăși liberalismul excesiv existent. Această teză a fost repetată frecvent de atunci.
Adaugă un comentariu