Să privești obsesiv spre un trecut medieval, să contribui la deformarea mentalului colectiv pentru a-ți legitima puterea reiterând mitul Ungariei Mari este o crimă față de propriul popor. Este jignitor pentru țările care au avut de suferit în epoca „Închisorii popoarelor”, în perioada terorii albe, a masacrelor și deportărilor de sub guvernarea horthystă șcl. Magna Hungaria și „tragedia Trianon” constituie elemente semnificative ale discursului politic al partidului lui Viktor Orbán. Cei doi termeni își au rădăcina în doctrina panmaghiară și în propaganda manipulatoare și revizionistă de spiritualizare a frontierelor și de „descălecare spirituală”. Evenimentele preconizate pentru 4 iunie fac parte din politica de „pregătire” psihologică a opiniei publice ca într-un ritual de GÂNDIRE MAGICĂ PRIMITIVĂ în care credința în materialitatea simbolului ar putea schimba lumea. Și toate acestea pentru legitimarea Fidesz și tendințelor sale revizioniste, în special în ceea ce privește politica regională și dispozițiile referitoare la situația minorităților maghiare din Europa Centrală și de Est. (Irina Airinei)
După un articol de Bogdan Góralczyk, 7 aprilie 2020
Orbán Victor folosește politica istorică și sindromul Trianon, dureros pentru unguri, pentru propriile sale scopuri. Se joacă abil cu simboluri, traume și răni.
CRITERIILE DE LA COPENHAGA ÎNLOCUITE CU CRITERIILE DE LA BUDAPESTA
Uniunea Europeană (UE) se mândrește cu „Criteriile de la Copenhaga”, un set de cerințe care garantează funcționarea democrației liberale, statul de drept, garanția drepturilor omului și o economie de piață.
(CRITERIILE DE ADERARE – CRITERIILE DE LA COPENHAGA):
Tratatul privind Uniunea Europeană stabilește condițiile și principiile pe care trebuie să le îndeplinească orice țară care dorește să devină membră a UE. Criteriile admiterii (denumite și criteriile de la Copenhaga) au fost stabilite de Consiliul European de la Copenhaga în 1993 și întărite de Consiliul European de la Madrid în 1995. Acestea sunt: stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protejarea minorităților; o economie de piață funcțională și capacitatea de a face față presiunilor concurențiale din cadrul UE; capacitatea de a-și asuma obligațiile de membru, inclusiv capacitatea de a aplica în mod eficace normele, standardele și politicile care constituie corpusul legislației UE, ‘acquis-ul’, precum și adeziunea la obiectivele politice, economice și monetare.
Ca răspuns la criza COVID-19, Ungaria a introdus o stare de urgență, cu un parlament închis, o opoziție silențioasă, mass-media independentă și guvernare prin decret.
Anterior, propria sa politică istorică fusese centrată pe schimbarea istoriei, schimbarea monumentelor, a simbolurilor și interpretărilor evenimentelor.
Înseamnă că „Criteriile de la Budapesta” le vor înlocui pe cele de la Copenhaga?
După ce a ajuns la puterea totală în rezultate care au fost denumite oficial „revoluție la urne” (fülke forradalom), în Ungaria s-a format un nou sistem politic.
Așa-numitul regim Orbán a fost creat în 2010, ulterior auto-definit ca o „democrație iliberală”.
(Iliberalismul, numit și democrație parțială, autoritarism electoral, democrație vidă, regim hibrid sau democrație ghidată, este un sistem de guvernare în care, deși au loc alegeri, din cauza lipsei de libertăți civile, cetățenii sunt ținuți în ignoranță privind activitățile celor care exercită puterea reală, deci nu există o societate deschisă. Viktor Orbán a susținut că forma sa de „democrație iliberală” disprețuiește tolerarea minorităților, crede în forme puternice de majoritarism, respinge controlul și echilibrul puterilor în stat și crede în naționalism și separatism. Într-adevăr, Orbán a rescris Constituția Ungariei pentru a reflecta valorile iliberale ale partidului Fidesz și conduce în stil autoritar Ungaria, potrivit Freedom House.)
JOCUL CU TRAUME SIMBOLICE ȘI RĂNI
Regimul Orbán, are următoarele caracteristici de bază:
Respingerea principiilor democrației liberale și a instituțiilor de control adoptate în 1990, în favoarea unei instituții autocrate înseamnă subminarea „Criteriilor de la Copenhaga” în vigoare în UE, subordonând sistemul juridic, mass-media și societatea civilă unei puteri executive atotputernice, recent simbolizate prin alungarea din țară a lui George Soros și a fundației sale Open Society și – parțial – a Universității Central Europeane (funcționând pe principii americane, pentru promovarea ideilor Open Society).
Centralizarea și concentrarea în mâinile statului nu numai a puterii, ci și a potențialului economic, care, din păcate, este asociat cu corupția sistemică, bine dovedită, ce duce la acuzații grave, cum este aceea formulată de un sociolog și fost ministru al educației din guvernele anterioare, Bálint Magyar, că Ungaria este un exemplu de caz al „statului mafiot post-comunist”.
Cu toate acestea, dacă priviți mai atent administrația care a ajuns la putere după 2010 și un nou sistem bazat pe noua Constituție (intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012), atunci schimbarea nu este doar simbolică. Regulile sunt complet diferite de cele de după 1990, deoarece – așa cum este stipulat în noua Constituție – acestea acoperă Ungaria înțeleasă ca întreaga zonă locuită de unguri și nu numai.
În plus, regimul Orbán se bazează pe politica istorică reiterată obsesiv (așa-numitul Sindrom Trianon) a fragmentării statului după primul război mondial, repetată după cel de-al doilea război mondial. Guvernul maghiar manevrează simboluri istorice, traume și răni.
Adaugă un comentariu