Dr. Ioan Ranca, Cuvânt de Lumină pe Calea binecuvântată / de Dr. Ioan Lăcătuşu

Dr. Ioan RANCA – istoricul românilor din fostele scaune secuiești

Ne-a părăsit distinsul arhivist și istoric Ioan Ranca.

Ioan Ranca s-a născut la 19 februarie 1932, în localitatea Aiud. În anul 1951 a absolvit liceul „Titu Maiorescu”, azi Avram Iancu din Aiud şi, în 1955, Facultatea de Istorie a Universităţii „Victor Babeş” din Cluj-Napoca. După absolvirea facultăţii, la 1 septembrie 1955, a fost angajat la Arhivele Statului Cluj, fiindu-i încredinţată misiunea de a înfiinţa filiala din Aiud a instituţiei amintite. În anul 1962 i s-a încredinţat conducerea Arhivelor de Stat din fosta regiune Autonomă Maghiară, instituţie care după 1968, a devenit filiala, iar mai apoi Direcţia Judeţeană Mureş a Arhivelor Naţionale, şi care a fost condusă de Ioan Ranca până în 1990. Cu experienţa acumulată la Aiud, Ioan Ranca şi-a canalizat eforturile sale şi ale colectivului pe care l-a condus, spre realizarea unor obiective prioritare precum: completarea, depozitarea şi prelucrare arhivistică a documentelor existente în valorosul patrimoniu documentar-istoric al Arhivelor mureşene; îmbogăţirea Fondului Arhivistic Naţional prin cercetări în arhivele din Ungaria şi Franţa; construirea noului sediu al Arhivelor mureşene; punerea în valoare ştiinţifică a documentelor, prin publicarea a numeroase lucrări, studii şi articole şi prin participarea la manifestări ştiinţifice organizate în principalele centre culturale ale ţării, şi nu în ultimul rând preocuparea pentru perfecţionarea pregătirii profesionale, prin participarea la cursuri de specializare în Franţa, în anul 1976, şi prin obţinerea titlului ştiinţific de doctor în istorie la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Babeş – Bolyai” din Cluj-Napoca, în anul 1986, având ca temă „Răscoala lui Horea în centrul şi răsăritul Transilvaniei” (conducător ştiinţific acad. Ştefan Pascu).
A publicat peste 80 de lucrări, studii şi articole. Din totalul lucrări şi studii publicate, aproape o treime au apărut în Revista arhivelor, la Editura Arhivelor Naţionale, în publicaţia Mariasia, Anuarul Muzeului Judeţean Mureş.

Aceeaşi statornică şi benefică colaborare a avut-o şi o are Ioan Ranca cu presa locală din zonă, îndeosebi cu ziarul Cuvântul liber din Tg. Mureş. De remarcat cele peste 300 sute de articole de popularizare apărute în mass-media locală, purtând semnătura lui Ioan Ranca.

Lucrările de specialitate evidenţiază contribuţiile lui Ioan Ranca la studiul unor importante evenimente din istoria naţională precum: istoria ţărănimii transilvănene, istoria instituţiilor din Transilvania, răscoala lui Horea, personalitatea lui Avram Iancu, lupta pentru emancipare naţională ş.a. (Enciclopedia istoriografiei româneşti, Bucureşti, 1978, p.278).

Adeptul dialogului pe bază de argumente, şi nu a disputei sterile, Ioan Ranca a dat răspunsuri argumentate la multiple probleme ridicate de unii istorici maghiari referitoare la convieţuirea româno-siculică, cu bunele şi relele ei, la dinamica populaţiei româneşti şi la „polarizările etnice” consemnate statistic şi documentar, în primul rând în antroponimele din conscripţii. Continuând cercetările distinşilor săi înaintaşi David Prodan, Ion I. Russu şi Ştefan Pascu, istoricul şi arhivistul Ioan Ranca a cercetat cu migală şi scrupulozitate, ca nimeni altul, problematica antroponimelor românești din fostele scaune secuieşti, în cadrul unui proiect amplu, care în final se va materializa în 4 volume. Cele două volume intitulate „Românii din scaunele secuieşti în antroponimele din conscripţii”, vol. I, Scaunul Mureş şi Vol. II, Scaunul Ciuc, Giurgeu, Caşin – apărute până în prezent (volumul III, Scaunul Treiscaune fiind în curs de editare – n.n.), sunt lucrări grele şi anevoioase, realizate de un singur om”, depunând o adevărată „muncă de sisif”, „migăloase şi deloc atractive, ocolite chiar şi involuntar de cercetători”. Lucrări de o asemenea factură şi complexitate, fiind, de regulă, elaborate de institute specializate.

Dr. Ioan Ranca s-a numărat printre cei mai apropiaţi şi statornici colaboratori ai Centrului Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” şi ai Muzeului Național al Carpaţilor Răsăriteni. După înfiinţarea instituţiilor muzeale româneşti laice şi eclesiastice din judeţele Covasna şi Harghita, cu bogata sa experienţa şi generoasă disponibilitate, cu înţelepciune şi echilibru, Ioan Ranca „ne-a fost baci”, monitorizându-ne, sprijinindu-ne, iar când a fost cazul, atenţionându-ne şi sfătuindu-ne de bine. Alături de alți cunoscuți cercetători din întreaga țară, Ioan Ranca a participat la manifestările ştiinţifice organizate în judeţele Covasna şi Harghita, a publicat în „Angvstia” şi alte publicaţii locale, fiind unul dintre colaboratorii de bază ai lucrării „Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură”, de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Violeta Pătrunjel, apărut cu binecuvântarea, sprijinul şi coordonarea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Ioan, azi mitropolit al Banatului, la Editura „Grai Românesc” din Miercurea – Ciuc, în anul 2003.

Prin tot ceea ce a făcut pe tărâmul istoriografiei şi arhivisticii româneşti, Ioan Ranca şi-a înscris numele în galeria marilor personalităţi arhivistice de la cumpăna dintre secolele XX şi XXI. Fie-i amintirea binecuvântată !