AFnews
Sunt nemiloasă astăzi,
ucid
neamurile de covid
care m-au condamnat
la închisoare în casă,
tocmai când soarele se tăvălește
pe seninul din larg
iar eu pășesc dincolo de prag
să împrăștii
melancoliile învălmășite de-o vreme…
Gândul zboară și măsoară
timpul ce-a rămas în urmă,
anii strânși,
răscruci de drumuri,
timpuri și-ntâmplări trăite,
visurile ne-mplinite
ce îmi dau ghionturi ades,
zgândărindu-mi câte-o rană…
Lacrimile nu ajută
când răbdarea e pe drojdie
și puterea risipită…
Tălpile-s ca plumburi, grele,
palmele bătătorite,,
trupul nu-i vânjos să ducă
dorul unde mă apucă,
acolo unde aș vrea
dar nu este nimenea
care să mă mai aștepte
nici la poartă, nici pe trepte,
nici sub pomul din grădina
cu pometuri și răzoare,
la masa de sărbătoare
și mirozna de bucate
ce răzbate
pân- aici…
Vântul primăverii, iată,
îmi împrospătează gândul
și parcă nu-mi vine greu
să-mi fac plan de-un alt turneu.
Gândul zboară și înnoadă
din crâmpeie vechi și noi
alta pânză,
pânza vremii
țesută de cei din jur.
La ce-a fost nu mă -ntorc,
lecuiesc doar câte-o rană
și ascund după perdele
cât se poate din trecut
și mă lupt cu toate cele
ce se- abat neîntrerupt
ca să pun în pânza vieții
tot ce am încă din trudă,
alegând doar ce-i mai bun…
Adaugă un comentariu