Pelerin în căutarea frumuseții: Victor Marola

SPERANȚE
Mai sunt încă flori pe pământ,/nu-i totul pierdut,/mai vezi uneori câte-un sfânt/retras și tăcut./
Mai văd dimineața în zori/senin sus pe cer,/mai văd pescăruși uneori/și-un pom mai stingher./
Plecăm uneori duși de gând/pe nori și pe mare,/ne pierdem în lume plângând,/dar soarele încă răsare./
Nu-i totul în lume să poți,/să știi, să cânți și să faci,/uniți mai sperăm să fim toți;/să crezi, să iubești și să taci./
Mai văd câte-un tânăr întreg/la suflet, la trup și la minte,/admir orice om, înțeleg,/încerc să mai ies din cuvinte./
În lume sunt multe-ncercări,/viața nu-i prinsă-n vacanțe,/avem, uneori, supărări,/dar totuși există speranțe…

„Lecturând poeziile scrise de Victor Marola, cititorul găseşte imaginea unei lumi în care oricine este chemat să devină mai uman, cu sentimente mai nobile în relaţia cu semenii săi. Profunzimea gândirii poate fi uşor surprinsă chiar din parcurgerea câtorva poezii, pe care le citim fără oprire şi care ne oferă momente de reflecţie. Sensibil şi profund, autorul este un observator atent al schimbărilor care se petrec în mentalitatea celor din jur. Cu muzicalitatea lor (prin ritm şi rimă), poeziile transmit emoţii evidente şi te cuprind în atmosfera lirică.”
Prof. AGNIESZKA RYBARCZYK, Puszczykowo, Polonia

„Poezia d-lui Victor Marola poate fi percepută ca un balsam pentru suflet fiindcă reuşeşte să transfere emoţii, trăiri, în registrul vieţii lăuntrice, cititorul uitând fie şi pentru o clipă de vâltoarea în care ne prinde viaţa, cu toate neliniştele şi capcanele ei. Pentru autor, poezia este un refugiu şi un sprijin spiritual… Trecerea timpului, existența efemeră a omului pe pământ, adevăratele valori ale vieții, sunt alte preocupări ale poetului.

„În viață-i efemer, firav şi călător, /doar prin puterea sa el mai convinge…/ mister e omul, slab şi-i schimbător, foşnesc Carpaţii şi natura plânge…/ (Introspecție) sau „Nisip în clepsidră mă simt uneori,/ şi praf pe câmpii dus de vânt.” (Nisip în clepsidră).

Sunt poezii pline de tâlc, indemnuri spre eliberarea de orice gând care tulbură cugetul, dar şi versuri care se constituie totodată în invitaţii spre a vedea frumuseţea purităţii sufleteşti.”
DESPINA PANAITESCU, Biblioteca Academiei Române

„Asamblarea, dozarea acestui timp cu evenimente din trecut ne determină ne deschidem profunzimea universului uman, spre sufletul, spre perceperea şi descifrarea stărilor de existenţă ale omului din mileniul al treilea:

„Eşti încă viu când ai în ochi lumină/şi-nseninezi un suflet întristat,/ de poţi să-ndemni şi să inviţi la cină/ câte-un bătrân, de ani de-ai săi uitat./ Eşti încă viu când apele din cuget/ se liniştesc în rugă și în cânt,/ când vorbele ni-s aur şi nu muget/ şi când greşeşti pui ochii în pământ…”

A fi un pelerin în căutarea frumuseţii sufleteşti şi a razei de lumină înseamnă a avea speranță, credinţă, amintiri, fărâme de gânduri, întrebări, părinţi, imagini… prin care câştigi lupta cu tine însuți. ” Prof. dr. LORA BOSTAN Universitatea din Cernăuți