Acum o săptămână, postam această fotografie făcută acum 40 de ani în care tânăra Cleopatra Lorințiu citea un poem alături de poetul Ion Gheorghe. La 6 octombrie 2021 gândul meu de admirație, de recunoștință, de solidaritate mergea către Ion Gheorghe cu toate că nu ne văzusem,întîlnisem , de vreo 20 de ani…
Straniu acest presentiment.
Azi, la o săptămână după, aflu vestea sfâșietoare că marele poet s-a dus la cer, la dacii lui, la spiritele Hiperboreei și ale Daciei Feniks. Dumnezeu să-l ocrotească acolo unde e.
”Voiam de astă dată să notez ceva despre Ion Gheorghe, mare poet, personalitate cu totul deosebită. Când eram liceană și i-am citit ”Nopți cu lună pe Oceanul Atlantic” găsită în raftul librăriei George Coșbuc din Bistrița, am avut revelația unei forme de poezie care te ocupă cu totul, te devoră. Apoi cu ”Megaliticele”și ”Dacia Feniks” am intrat într-o fascinație a Hiperboreei, am devenit pur și simplu dependentă de povestea miraculoasă din Solnița Carpaților …
L-am întâlnit cînd eu aveam 15 ani, el era redactor la secția poezie la ”Luceafărul”, îl regăseam în jurii de concursuri literare. Faptul că mi-a sprijinit publicarea (mie și sutelor de poeți ai vremii) făcea cumva parte dintr-o misiune pe care și-o asumase. O misiune culturală. Dar astea sunt cuvinte, expresii, vorbe. Indraznesc să postez această fotografie alături de dumnealui nu din orgoliu ci ca nostalgie și recunoștință.
Și-a păstrat cu demnitate și oarecare indiferență la furtunile anilor ce au venit, opiniile și lumea lui, fascinația”Noimelor” , discursul din ”Vine iarba” din ”Proba Logosului” suficient de misterios și de încifrat așa încât să nu ajungi lesne la sensuri, ocupat în profunzime de istorie și de protocronism, în spiritul a ceea ce a fost și ceea ce rămâne, dincolo de mode și modele.
Adaugă un comentariu