AFnews
Cu chip de copil și privire de-azur,
diafană, prințesă, mlădiță,
iubită de păsări, de natura din jur,
suavă ca o porumbiță.
Domnița candidă din Argeș plecată,
în Lovech sfioasa mireasă,
de-atâtea zavistii mereu încercată,
de ceruri păreai tu aleasă.
Părea ca de înger privirea ei blândă
și părul ca spicu-n câmpie,
cu-atâtea virtuți și firea plăpândă,
cu glasul ei dulce te-mbie.
Prințesă la curte, mai scumpă ca sora,
cu vorba mereu înțeleaptă,
regină-n Balcani era Teodora,
și fapta la fel era dreaptă.
Cu sufletul prins în atâtea-ndoieli,
de la Curte era-ndepărtată,
aduse Ivan (genoveze sminteli)
o altă regină surată.
Plecă Teodora spre nord, în Vidin,
la fiul ei, domn în cetate,
apoi a-nflorit mai curat ca un crin,
și-n sufletu-i doar pietate.
Retrasă din lume cu viața ei nouă,
Teofana mereu mai senină,
se ruga admirând stropii de rouă,
regina cu chip de lumină.
………………………………………………………………
Versuri dedicate Teodorei Basarab (Sf. Teofana de la Albotina), fiica lui Basarab I (domn al Țării Românești până în 1352).
Adaugă un comentariu