Un articol de dr. CARMEN DIMITRIU, lector, Institutul Limbii Române, București
Lectoratul limbii române – Universitatea de Stat din Comrat
În Republica Moldova – vecina României de peste Prut, într-o regiune autonomă de care mulți nu au auzit, numită Găgăuzia, se află un liceu, o școală frumoasă, care pare deopotrivă atinsă de aripa îngerului Mihail, dar și de inspirația eminesciană. Dacă în întreaga autonomie găgăuză se vorbește și se studiază în limba rusă, ca principala limbă de comunicare, la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Comrat se studiază și se vorbește în limba română, ca o ilustrare a cuvintelor sacre ale Imnului Republicii Moldova, aparținând lui Alexe Mateevici: „Limba noastră-i o comoară /În adâncuri înfundată/Un șirag de piatră rară /Pe moșie revărsată.”
Acum aproape trei ani am ajuns la Comrat, în calitate de lector de limba română la Universitatea de Stat din Comrat, UTAG, Republica Moldova, delegată de Institutul Limbii Române-București/Ministerul Educației Naționale din România. Am fost primită foarte bine la Universitate. M-am bucurat de amabilitatea și respectul rectoratului și a colegilor de la catedra de Filologie Română. Aici am găsit un mediu propice studiului, dar și comunicării, deoarece distinsele mele colege comunică în limba română. Dar, dincolo de catedră, în jurul meu se vorbea doar rusa și curând mi-am dat seama că în oraș nu te poți descurca fără să știi rusă. Știam că nu numai în Comrat, dar și în toate raioanele din UTAG, limba de studiu este rusa, nici măcar găgăuza, așa cum m-aș fi așteptat.
Într-o zi frumoasă de toamnă m-am dus să cunosc Liceul „Mihai Eminescu”. Dintr-o dată m-a surprins în mod plăcut să aud că există o instituție în Comrat care poartă numele unei personalități românești, mai ales al poetului nostru național, când în întreaga Găgăuzie instituțiile și străzile poartă nume ce amintesc de personalități ruse (A. Nevski, A. Pușkin, M. Kutuzov, A. Suvorov, Tretiakov) și mai rar găgăuze: G. Gaidarjî, Dm. Caracioban…).
Era o zi frumoasă de octombrie, pășeam pe aleea largă ce duce spre clădirea instituției. Era pauză, iar elevii ieșiseră în curtea mare care părea că nu se mai termină. Am văzut prima intrare, unde denumirea școlii era scrisă cu litere mari, slavone, iar toți copiii vorbeau rusa. Am crezut că am greșit destinația, dar am mers mai departe, unde clădirea se continua și dintr-o dată, pe un perete exterior am văzut scris cu litere latine mari: „ÎNVIAȚI-VA, DAR GRAIUL!” Niciun îndemn nu mi s-a părut mai frumos, mai plin de preț. Iar în a doua curte, profesori și copii vorbeau veseli și plini de naturalețe în limba română; iar bucata aceea de cer senin de octombrie, a început dintr-o dată să semene cu cerul meu de acasă, făcându-mă să cred că am ajuns într-o oază de Românie. Foșnetul frunzelor, și glasul vesel al copiilor îmbrăcați în uniforme, plimbându-se și jucându-se fără grijă pe holuri sau în curte, dar cu o mare cumințenie, mi-au adus aminte de copilăria mea…
Și mai multă bucurie am avut atunci când, pășind în interiorul școlii, am văzut chiar în față portretul lui Eminescu, alături de cuvintele lui Gigore Vieru: „Îl purtăm în suflet pe el, poetul care este expresia tăriei, a zbuciumului și a cugetului nostru.” Un crez comun mi-a apărut atunci clar, în viziunea și misiunea acestei școli. Primită cu bucurie în cabinetul doamnei director, Svetlana Stoinov, care vorbește o română perfectă, cu accentul dulcelui grai moldav, atât de drag mie, am descoperit un loc unde erau păstrate cu mare grijă cadouri și suveniruri românești, inclusiv drapelul românesc, lângă birou, alături drapelele găgăuz și tricolorul Republicii Moldovei. Fiecare obiect amintea cu recunoștință de o întâlnire, un proiect, o sărbătoare, o vizită legate de România. Nu am știut când au trecut câteva ore, în timpul acestei discuții plăcute, în urma căreia, dintr-odată nu m-am mai simțit singură, dar, mai mult de atât, am avut mulțumirea că în această școală valorile limbii și culturii românești sunt atât de prețuite.
Am rămas o mare admiratoare a energiei și dinamismului doamnei director, a muncii sale neobosite. Am povestit, am făcut planuri de colaborare cu lectoratul limbii române, am avansat idei de proiecte comune cu universitatea/lectoratul limbii române. Așa am intrat în povestea acestei școli.
***
Povestea instituțională începe în îndepărtatul an 1993 când a fost fondat Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”. E un mare eveniment pentru această regiune unde locuiesc atât moldoveni, cât şi alte etnii: găgăuzi, bulgari, ruşi, ucraineni, care pe parcursul anilor s-au influenţat reciproc. Deoarece în instituţiile de învățământ din oraşul Comrat predarea era doar în limba rusă, la începutul anilor 90 a apărut necesitatea vitală de a deschide o şcoală naţională cu predarea în limba română. În urma eforturilor grupului de inițiativă, condus de regretatul profesor Ion C. Rusu, în anul școlar 1993-1994 la 1 septembrie, a fost deschisă prima clasă cu predare în limba română, clasa a V-a, a cărei dirigintă era doamna profesor Sofia Rusu. În clasă erau 19 elevi de diferite etnii, având domiciliul în orașul Comrat și activa pe lângă alte clase din cadrul şcolii de profil (clasele 10-11) cu predare în limba rusă care au şi pus baza actualului Liceu Teoretic Gavriil Gaidarjî (director Valentina Mamîco).
Astfel, clasa doamnei S. Rusu a stat la baza fondării actualului liceu ”Mihai Eminescu”, dând și prima promoţie de absolvenţi. În urma cererilor părinților însuflețiți de dorința ca limba română să fie știută de copiii lor, s-au înființat clasele I-VII. Pe parcursul următorilor ani interesul față de limba română a sporit, nu numai în Comrat, dar și în alte localități din regiune: Chirsova, Bugeac, Congazcic, Cicur-Mingir, ș.a. A crescut numărul elevilor și a apărut necesitatea lărgirii spațiului adecvat pentru studiu. În condițiile unui spațiu insuficient, clasele de limba română aveau orarul diferit față de clasele celelalte, două zile consecutive orarul nu era la fel, întreruperi în mijlocul zilei, program total incomod, care afecta posibilitatea deplasării elevilor ce veneau din satele învecinate municipiului. În mod firesc, aceasta a dus la dorința de a se înființa o unitate de învățământ separată.
Prin efortul comun al profesorilor, părinţilor şi elevilor, în anul 2000 a fost înfiinţat liceul teoretic cu predare în limba română (HG nr. 729 din 24.07.2000). Deoarece deschiderea liceului a coincis cu anul consacrat marelui poet M. Eminescu, în baza Hotărârii Comitetului executiv al UTAG, numărul 11/36 din 24.11.2000 semnat de başcanul Găgăuziei, Dimitrie Croitor, liceului i s-a conferit numele marelui clasic al literaturii române, Mihai Eminescu. În baza ordinului Direcţiei de Învățământ Tineret şi Sport a UTA Găgăuziei nr.02-2/107 din 26.07.2000, liceul şi-a început activitatea în incinta şcolii medii nr. 2 din Comrat, având ca director pe Deaghelev N.V.
Dar, ca în orice poveste, există bariere, încercări, dificultăți. Spațiul oferit era într-o stare deplorabilă. Lipsea strictul necesar – bănci, scaune, table, dulapuri, nemaivorbind de materialul didactic și cabinete pe discipline școlare. Mai mult de atât, întreaga construcție a clădirii era într-o stare precară, necesitând reparații serioase. S-a muncit mult pentru ca școala să devină școală, un spațiu primitor în care copiii să vină să învețe cu drag și aceasta cu eforturi conjugate: cadre didactice, părinți, elevi, Comitetul Executiv UTAG și, cel mai mult, Ambasada României și delegațiile din România care au vizitat liceul.
În 2000 primii absolvenţi ai liceului au primit diploma de bacalaureat, iar 90% dintre ei au urmat studii superioare în Rep. Moldova, în România și în alte țări. Din 2002, doamna Svetlana Stoinov a preluat funcția de director și conduce cu succes școala și în prezent. A reușit să formeze un colectiv de cadre didactice, închegat, perseverent și dedicat, care relaționează și formează o echipă deopotrivă cu elevii și părinții acestora. Datorită unor demersuri, aplicării unor reușite proiecte de parteneriat s-a consolidat școala, oferind cadrelor didactice și elevilor o bază materială necesară, laboratoare dotate, cantină, clase moderne și primitoare, materiale didactice, bibliotecă. Ambasada României la Chișinău a contribuit la dotarea liceului cu microbuze școlare, pentru elevii care fac naveta din sate.
De la an la an, prestigiul liceului a crescut, la fel a sporit și numărul elevilor, astfel încât era imperios necesar un proiect: construcția unei noi clădiri cu spații generoase, dotări moderne. Acesta a prins contur gratie ajutorului acordat de Guvernul României în vara lui 2020. Pe 19 iunie, E.S. Ambasadorul României în Republica Moldova, Daniel Ioniță, împreună cu delegația română, a participat la ceremonia de așezare a pietrei de temelie a noii clădiri, alături de bașcanul Găgăuziei, Irina Vlah, menționând ajutorul dat R. Moldova, fără rezerve, de către România, și în domeniul educației: „Evenimentul demonstrează că România este consecventă atunci când susține fără niciun fel de rezerve parcursul european al Republicii Moldova. Din 2016 s-au schimbat multe, inclusiv guverne, dar a rămas neschimbată dorința noastră de a susține educația din Republica Moldova.”
Proiectul de la LT „M. Eminescu”, Comrat este finanțat în cadrul Programului de asistență tehnică și financiară acordată de Guvernul României (H.G. nr. 436/2014 și nr. 487/2019) 15 milioane de lei din costul total al lucrărilor civile de 20 de milioane de lei moldovenești. În noua clădire a liceului, care de la o zi la alta prinde conturul unui edificiu solid, ar urma să fie amenajată o cantină, laboratoare de chimie, fizică şi biologie, dar şi o bibliotecă cu sala de lectură.
***
Este o plăcere și o satisfacție profesională să lucrezi cu echipa de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” de la Comrat. Dorința cadrelor manageriale și didactice, a comunității părinților și elevilor de a face studii în limba română, de a transmite prin intermediul ei a valorilor culturii românești este motivantă și emoționantă, de aceea am contribuit personal la câteva proiecte de care a beneficiat aceasta frumoasă familie. Unul dintre acestea a fost finanțat de Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” din România/ Ministerul Românilor de Pretutindeni (actualul Departament al Românilor de Pretutindeni), inițiatoarea și coordonatoarea acestui proiect fiind doamna Ana-Maria Dalu. Activitatea s-a desfășurat și cu sprijinul Protoieriei din orașul Pașcani, jud. Iași, România, prin contribuția deosebită a protopopului Pavel Postolachi și cu sprijinul Episcopiei Basarabiei de Sud. Astfel, s-a desfășurat un curs de formare al profesorilor din regiunea găgăuză, la care au participat și profesori de la Liceul ”Mihai Eminescu”. Nu a fost o formare rigidă, ci interactivă, foarte reușită, formarea propriu-zisă fiind însoțită de un program complex de vizitare a mănăstirilor de patrimoniu din zona Neamț, a Iașului patriarhal, cu obiectivele sale culturale, a Muzeului „Alexandru Ioan Cuza din Ruginoasa”. Momentul cel mai emoționant a fost când profesorii au ajuns la teiul lui Eminescu, în parcul Copou din Iași. Acolo au stat în jurul teiului și al statuii Marelui Poet și au interpretat cântece pe versuri de Eminescu, au recitat poezii. Ieșenii care se plimbau prin parc s-au adunat în jurul nostru și au privit și ascultat cu emoție, apoi s-a creat un dialog însuflețit între toată lumea adunată acolo, ca și cum Eminescu ar fi unit ieșenii și găgăuzii. S-au legat prietenii, iar cântecele și poeziile au continuat și la bustul lui Grigore Vieru, ce stă cu mare cinste în apropierea celui a lui Eminescu.
Aceiași coordonatori și finanțatori, inclusiv și Episcopia Basarabiei de Sud, au sprijinit excursia tematică pentru un mare grup de profesori de la Liceul ”Mihai Eminescu”, de la Universitatea de Stat din Comrat, precum și cursanți care studiază la Lectoratul Limbii Române, oferindu-le posibilitatea să viziteze locurile încărcate de istorie și spiritualitate românească, cel mai important dintre ele fiind Putna lui Ștefan cel Mare. A fost o adevărată călătorie inițiatică, în care cu toții au mers la izvoarele istoriei și limbii române. Un al treilea moment, deosebit, a fost dedicat elevilor de la Liceul „M.Eminescu”. Însoțiți de profesorii lor, 20 de elevi au participat timp de o săptămână la o tabără de cultură și spiritualitate „Satul românesc patriarhal” de la Scărișoara, Piatra-Neamț, România. A fost posibil totul grație Episcopiei Basarabiei de sud, Preasfinției Sale Veniamin.
Cu greu pot descrie bucuria acelor copii care au învățat poezii, cântece și rugăciuni în limba română, care au vizitat Cheile Bicazului, mănăstirile Neamțului, au făcut drumeții, au pictat, au dansat, au amenajat un mini muzeu etnografic în spațiul taberei, au făcut un program artistic emoționant, izvorât din marea lor recunoștință.
Liceul „Mihai Eminescu” din Comrat care și-a sărbătorit pe 21 noiembrie Ziua Școlii, are succese pe toate planurile: nivelul de cunoștințe al elevilor, rezultatele la examenele naționale, premiile obținute la diferite concursuri naționale și internaționale, proiectele educative numeroase, cu impact deosebit de bun în formarea personalității copiilor. Toate acestea fac ca școala care numără azi 516 elevi repartizați in 24 clase, cele 41 de cadre didactice și 17 – personal nedidactic, să constituie una dintre cele mai prestigioase familii din Republica Moldova, atingând nivelul excelenței.
Secretul succesului? Un colectiv minunat, un management performant, oameni cu suflet care niciodată nu se plâng, oricât de greu le-ar fi, care primesc totul cu bucurie, trudind, clădind un viitor pentru copiii pe care-i învață, făcând zi de zi apostolatul limbii române. Și mai ales un suflet mare, românesc.
Iar povestea continuă, curgând ca râul limpede, îmbogățindu-se în fiecare toamnă cu altă generație, precum o pădure, în fiece primăvara, cu noi vlăstare, dornice să cunoască, comunice și gândească în dulcea limbă românească.
Un articol excelent si bine venit despre Gagauzia. Ii multumim dnei. Dr. CARMEN DIMITRIU si tuturor celor știuți să nestiuti care slujesc Limba română. Sărbători fericite !
Și eu vă mulțumesc din suflet pentru aprecieri și pentru gândul curat și simțirea românească!