AFnews
Primul drapel de luptă al României: „Steagul e trecutul, prezentul şi viitorul ţării, întreaga istorie a României!“
Alexandru Ioan Cuza a decis crearea unui steag unic pentru Armata Română.
În 1962, Adunarea Generală – parlamentul unic, format prin fuziunea celor două Adunări Elective – hotăra, în prima sa şedinţă, ca denumirea noului stat să fie România. Simbolic vorbind, atunci s-a semnat actul de naştere al ţării. Aşadar, era nevoie ca noua ţară să adopte un imn naţional,
un drapel şi o stemă. „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor” este titlul imnului României dintre anii 1862 şi 1884. În 1862, compozitorul Eduard Hübsch a câştigat concursul instituit pentru a desemna imnul Principatelor Unite Române cu această piesă.
Alexandru Ioan Cuza a fost întemeietorul simbolurilor naţionale, elemente fără de care nu se poate construi identitatea unei ţări independente, recunoscută ca atare pe plan internaţional.
În 1863, la patru ani de la înfăptuirea Micii Uniri, când Ţara Românească şi Moldova au intrat sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza, a fost stabilit primul drapel de luptă comun celor două principate româneşti.
În data de 19 martie 1863, la solicitarea generalului Ioan Emanoil Florescu, domnitorul Al.I. Cuza hotărăşte printr-un Înalt Ordin de Zi: „Considerând că armata, în urma unirii nu trebuie să aibă decât un singur drapel, având în vedere că adevărata emblemă a României nu poate fi alta decât acvila romană, am decretat şi decretăm ce urmează: acvila romană cu crucea în gură se va pune, ca emblema României, d-asupra drapelelor armatei“.
Theodor Aman – „Hora Unirii la Craiova”
Poezia lui Vasile Alecsandri, „Hora Unirii” a fost publicată pentru prima dată în 1856, în Steaua Dunării, revista lui Mihail Kogălniceanu, titlul original fiind „Hora Unirei”. Din data de 24 ianuarie, de când s-au unit Moldova și Țara Românească, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, se cântă pe muzica lui Alexandru Flechtenmacher.
Adaugă un comentariu