CÂTEVA CUVINTE DESPRE CEL CARE A FOST PROFESORUL VIRGIL COMAN (Sâmbătă, 25 noiembrie, la evenimentul comemorativ CĂLĂTOR PRIN ISTORIE de la Muzeul Național al Țăranului Român)
,,În data de 5 august 2016, lumea istoricilor a fost zguduită de trecere în eternitate a prof. dr. VirgiI Coman. Acesta a plecat la Dumnezeu lăsându-ne moştenire faptele şi cărțile lui. Decesul său ne-a convins, încă o dată, că veşnicia sa va fi dusă prin cărțile, dar şi prin faptele sale. A fost un om deosebit, cu o vastă cultură şi cu un suflet mare. Virgil Coman, un Om, sau un nume care ascunde în spatele său un mare om de omenie, un om de o modestie rară. Din punctul meu de vedere, toţi marii cărturari români sau universali sunt modeşti! Cei mediocri (şi mulţi) sunt doar aroganţi şi agresivi, dar strâns uniţi în mediocritatea lor cenuşie. Cu Virgil Coman legai repede o prietenie, doar dintr-o privire, și mai apoi, după primele replici schimbate, totul intra în normalitate.
În calitatea sa de şef al arhivelor constănţene, părea că el este cel care are nevoie de noi informaţii, chiar istorice, de la interlocutori. Era mereu cu zâmbetul pe buze, în ochi îi străluceau inteligenţa şi bunătatea. Se vede că a fost un bun creştin, născut, nu făcut: îşi ierta duşmanii și sprijinea pe oricine i-ar fi solicitat ajutorul.
Astăzi, în toate mediile, se discută despre trezirea „conştiinţei naţionale”. Nu! Părerea mea este că un istoric trebuie să trezească în poporul din care provine „conştiinta istorică”.
Să-l pomenim, aşa cum reuşim, fiecare: cu o rugăciune, o lumină aprinsă, depănând amintirile despre el, citindu-i sau recitindu-i cărțile, corespondenţa, sfaturile înţelepte şi urmându-i cuvintele ziditoare de Fapte Bune.
Este foarte trist că oamenii atât de importanţi şi buni ne părăsesc mult prea devreme!
Dumnezeu să-i dea odihnă şi lumină veşnică!”
Adaugă un comentariu