Ioana TOFF: O săptămână…

O săptămână cu tristețe și bucurie Mâhnirea și bucuria din noaptea precedentă au fost urmate de încă o noapte de întristare și bucurie, și apoi alta și alta. Săptămâna aceasta a tensionat nervii națiunii și i-a zguduit echilibrul emoțional. Aceasta a fost o săptămână israeliană fără precedent. Dar a fost, de asemenea, o săptămână care a prezentat multe imagini care surprind esența Israelului: oamenii care aplaudă, fluturând steaguri, aliniați pe drumuri, noapte de noapte, lângă Baza Forțelor Aeriene Hatzerim pentru a saluta dubele care transportau ostaticii; pozele cu piloți de elicopter arătând bunătate față de copiii mici care tocmai au ieșit dintr-un calvar oribil. Imagini autentice israeliene de care ne vom aduce aminte mulți ani de aici înainte.

De exemplu, ostatica Rimon Kirsht, îmbrăcată într-o pijama roz, a ieșit dintr-un vehicul Hamas marți seara. Ea s-a uitat cu îndrăzneală și cu dispreț tăios în ochii unui terorist Hamas mascat și puternic înarmat, apoi și-a lăsat capul într-o parte într-un gest care a spus: „Nu ești șeful meu”. Apoi, la braț cu altă ostatică, Merav Tal, a mers cu capul sus și cu demnitate către un vehicul al Crucii Roșii. Înainte de a urca în mașină, ea a schimbat câteva cuvinte de aparent reproș și cu un lucrător al Crucii Roșii Internaționale, organizație a cărei ineficacitate a fost dureros de evidentă pe parcursul întregului calvar.

În mod grăitor, în ciuda săptămânii care a tensionat resursele emoționale ale țării, nu s-a auzit o voce publică care să ceară guvernului să fie de acord cu o încetare permanentă a focului și să oprească războiul acum. Chiar dacă aproape peste tot în lume au existat apeluri, multe dintre ele odioase și de-a dreptul antisemite, care au cerut încetarea luptei din Gaza, aceste voci nu
s-au auzit în Israel. Nu printre israelienii care știu că vor plăti un preț mare pentru a nu pune capăt războiului, deoarece fiii și fiicele națiunii noastre sunt cei care își vor risca viața, continuând să lupte împotriva eradicării Hamas.

(fragment din editorialul cu același nume apărut în Gazeta Românească de joi, 7 decembrie 2023)