Maria Toacă: CUMPLITA FOAMETE DIN 1946-1947 – GENOCID ÎMPOTRIVA ROMÂNILOR DIN ACTUALA REGIUNE CERNĂUȚI

Golgota românească

Nu doar în virtutea proiectelor, finanțate de DRP, Societatea „Golgota” a Românilor din Ucraina cercetează tragediile trecutului, scoate la lumină, fărâmă cu fărâmă, adevărul despre suferințele românilor din actuala regiune Cernăuți. Beneficiind anul acesta din partea Patriei istorice de finanțare prin DRP a unuil proiect cu genericul marcat de chemarea „Dă-mi mâna, frate: 85 de ani de la masacrele de la Lunca și Fântâna Albă”, președintele Vasile Rauț a încheiat prima etapă cu conferința „Cumplita foamete din 1946-1947 – un genocid împotriva românilor din actuala regiune Cernăuți”.

Mi se pare simbolic faptul că numai cu câteva minute înainte de începerea conferinței, doamna Irina Loredana Stănculescu, consulul general al României la Cernăuți, ne-a adus vestea bună că bustul lui Traian Popovici a fost amplasat pe postament, după cum a și promis domnul Ilia Hoch, finanțatorul și inițiatorul dezvelirii lui la 15 octombrie, în timpul ceremoniei de comemorare a victimelor ghetoului din Cernăuți, anul 1941. Cred că nu se va supăra domnul Ilia Hoch că n-am avut răbdare până la dezvelirea solemnă a bustului. Bucuroși de plăcuta noutate, membrii societății “Golgota” și invitații la conferință ne-am deplasat, împreună cu Excelența sa, Irina Loredana Stănculescu, la memorialul evreiesc pentru a cinsti cu plecăciune “un nume de Traian”. Și ce miracol a săvârșit Dumnezeu ca să avem parte de această bucurie chiar în ziua nașterii personalității învrednicite cu un monument pe acest tărâm al durerii! După popasul la acel loc al plângerii, unde vom avea de-acum un model al nobleței sufletului românesc, posomorâta zi de toamnă ni s-a părut mai luminoasă și evocările despre cumpliții ani ai foametei s-au derulat parcă mai domol. 

Au trecut 80 de ani de la cea mai strașnică toamnă, după care a urmat o primăvară îndoliată a morții. A fost un timp când omenia se măsura cu bucățica de pâine. Puțini din copiii supraviețuitori acelei tragedii sunt astăzi în viață. E imposibil să înțeleagă tinerii de astăzi ce înseamnă calvarul foametei sau de ce bătrânii de odinioară își făceau tot timpul rezerve de merinde, căutau să păstreze pentru zile negre un săculeț de făină, un pumn de grăunțe. Povestește Gheorghe Botezatu din Probotești cum un bunic de-al său s-a pornit cu carul încărcat să treacă hotarul trasat prin inima statului și prin propria sa grădină. A fost lăsat să treacă numai cu puțină făină. Bunica, femeie curajoasă, s-a ținut dârză, refuzând să se înscrie în colhoz, până au năvălit “stribocii” și i-au lăsat casa curățită de toate bunurile. 

Profesorul Alexandru Platonov din Târnauca păstrează în patrimoniul familiei chipul bunicii sale, trecută prin calvarul deportării în Siberia. El spune că în fiecare sat au fost oameni josnici, trădători de neam, dar și câte un Traian Popovici. Jurnalistul Vasile Carlașciuc a adus exemple despre minciuni, dezinformări crase ce apăreau în presa din regiune în anii foametei.

Servili puterii, jurnaliștii scriau că pe alocuri se simte lipsa de alimente. O istorie despre străbunicul omorât la Lunca, păstrată mult timp în tăcere de familia sa, a dezvăluit Tatiana Golciuc. Ca un fir roșu s-a evidențiat adevărul că foametea din 1946-1947 a fost declanșată nu numai de secetă, ci mai mult de teroarea puterii de ocupație și nemernicii apăruți printre românii cumpărați, investiți cu putere de către regimul comunist. 

Menționăm că, de rând cu alte activități, Societatea ”Golgota” a românilor din Ucraina desfășoară în măsura propriilor posibilități și activitate editorială. Mărturiile adunate de la supraviețuitorii foametei, deportărilor staliniste, de la urmașii victimelor regimului totalitar comunist, articolele publicate în presa locală (ziare, reviste, almanahuri) sunt adunate în câteva cărți editate de fostul președinte al Golgotei, regretatul Octavian Bivolaru și de membrii actualei conduceri – Vasile Rauț, președinte, Maria Andrieș (Toacă), vicepreședinte. La conferință s-a menționat că un moment central al programului îl constituie suita de cărți de o înaltă încărcătură emoțională și istorică, semnate de Maria Toacă. Lucrările, expuse publicului în deplin acord cu tematica comemorării, au inclus volumele: „Dă-mi mâna, frate!”, „Martiri români în infernul foametei”, „Tragice despărțiri, cutremurătoare întâlniri”, „Nestinsă, durerea memoriei” și „Neamul nostru de martiri”.. Un domeniu important al activității Societății ”Golgota” îl constituie investigațiile pe teren, înregistrarea mărturiilor, care își găsesc oglindire și în filme documentare de scurt metraj, realizate de președintele Societății, Vasile Rauț. În filmul realizat anii trecuți de Vasile Rauț, ”Mărturisesc supraviețuitorii foametei”, ne întâlnim cu oameni care au trecut prin foametea din 1946-1947. Deși erau la o vârstă fragedă, calvarul de atunci i-a urmărit mereu. ”Nici să plângem nu aveam dreptul”, spunea cu lacrimi în ochi un bărbat împovărat de ani. 

La manifestarea „Golgotei” a participat consulul general al României la Cernăuți, Irina-Loredana Stănculescu, care a apreciat lucrările conferinței ca un amplu eveniment cultural-comemorativ, desfășurat în incinta Palatului Național din Cernăuți. În alocuțiunea sa, Consulul General al României la Cernăuți a adresat un mesaj comunității și organizatorilor, mulțumind președintelui și membrilor „Golgotei” pentru activitatea desfășurată în baza proiectelor DRP, dar și mai mult în afara lor: „Ne adunăm astăzi, în incinta Palatului Național, într-un moment de profundă reculegere, pioșenie și datorie morală. Comemorarea victimelor regimului totalitar sovietic, și în mod deosebit a celor care au pierit în cumplita foamete din anii 1946–1947, nu este doar o privire spre trecut, ci un exercițiu esențial de memorie colectivă și demnitate. Golgota românilor din aceste ținuturi a fost marcată de suferințe greu de imaginat. Foametea abătută asupra populației nu a fost doar o calamitate naturală, ci o armă cinică de opresiune, menită să frângă destine, să șteargă identități și să îngenuncheze spiritul libertății. Sute de mii de suflete nevinovate – bunici, părinți și copii – au fost jertfite pe altarul unei ideologii crude și totalitare. Astăzi, plecăm capul în fața memoriei lor. Durerea acelor ani rămâne o rană deschisă în istoria comunității noastre, dar și o mărturie de neclintit a rezistenței prin credință și solidaritate. Vreau să aduc un profund omagiu Societății „Golgota” a românilor din Ucraina și domnului președinte Vasile Rauț pentru constanța, curajul și devotamentul cu care mențin vie această candelă a memoriei. Prin proiecte de o importanță majoră, precum cel de astăzi realizat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, transformați suferința de ieri într-un pilon de demnitate pentru generațiile de mâine. Românii din Ucraina demonstrează, încă o dată, că nicio barieră istorică nu poate distruge rădăcinile, limba și memoria neamului nostru. Consulatul General al României la Cernăuți va rămâne întotdeauna un partener de nădejde și un sprijin necondiționat pentru comunitatea românească de aici, în efortul firesc de păstrare a identității culturale, spirituale și istorice. Într-un context regional complicat, legătura noastră de suflet și solidaritatea capătă valențe și mai puternice. Istoria ne învață că prețul libertății și al demnității umane este uriaș, iar datoria noastră este să le apărăm zi de zi. Fie ca memoria tuturor celor care au suferit și au pierit în anii regimului totalitar sovietic să rămână veșnică în inimile noastre! Dumnezeu să îi odihnească în pace, iar pe dumneavoastră să vă binecuvânteze!”.

Să nu uităm că, având sprijinul României, noi ca români aducem Ucrainei un plus de valoare și de partea noastră e dreptatea de a ne cere drepturile cu demnitate. Avem datoria nu doar de a comemora martirii, ci și de a păstra, de a înmulți valorile sfinte pentru care ei și-au jertfit viața.