Maria TOACĂ:  ÎN NORDUL BUCOVINEI  CREȘTEM ROMÂNEȘTE CU POVEȘTI        

Valori naționale

DE LA MĂMĂLIGA LA PROBOTEȘTI, CREȘTEM ROMÂNEȘTE CU POVEȘTI

Tristă e viața în Ucraina pentru toată lumea. Plânge cerul, se cutremură pământul. Dar avem pentru cine trăi, munci, lupta și spera. Cresc copiii în brațele părinților și în băncile școlilor. Se zbuciumă mamele să-i ocrotească de nenorocirile abătute asupra țării, depun eforturi profesorii să le înflorească visele, să-i mențină într-un spațiu luminos al copilăriei. Și ce poate fi mai miraculos, unde putem găsi o lume mai bună decât în universul poveștilor! Încercând a ne apropia de sfera purității sufletești a generației în creștere, câțiva ani la rând, Societatea „Doamnelor române” a promovat Poveștile, ca școală de formare la copii a conștiinței naționale și cultivarea interesului pentru lectură. Spre bucuria noastră și a copiilor aleși pentru realizarea acestui proiect, în 2026 am beneficiat de susținerea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, care ne-a finanțat  proiectul „Atelierul de povești – stimul pentru lectură, creativitatea copiilor și comunicarea lor în limba română”. În ritm alert, putem spune că în regim de urgență am realizat această lucrare de creștere românească în universul poveștilor, pentru a-l finaliza conform cerințelor. Dar avântul, interesul provocat de respectivul proiect continuă. Copiii, gimnaziștii de la Probotești și liceenii de la Mămăliga, nu mai pot fi opriți. Spectacolul de gală în duminica de poveste, de la 18 octombrie a fost doar un final al unor noi începuturi. 

Dar să le luăm pe toate la rând, căci impresiile, emoțiile, crâmpeiele din dulcea copilărie dăruite de participanții la acest adevărat teatru al poveștilor ne fac să plutim cu capul în nori. Ca responsabilă de proiect aveam cea mai mare încredere în discipolii profesoarei de română Tatiana Tutunaru Bârzu de la gimnaziul din Probotești, cu care am realizat primele proiecte ale Societății „Doamnele române”, împreună „țesem” de câțiva ani istoria neamului. Cu păpușile în portul național, confecționat de mâinile acestor copii, am devenit și noi cunoscute în spațiul românesc, am participat la o reuniune artistică-literară a Societății Scriitorilor fără Frontiere din Iași, invitate de președinta Elena Mândru. Pentru elevii de la Liceul din Mămăliga a pus cuvântul vicepreședinta „Doamnelor Române”, Carolina Jitaru, dornică de a-i promova pe tinerii consăteni. Au și ei ceva ce n-am mai întâlnit în alte școli. La sărbătoarea lansării CD-ului Carolinei „Cred în fericire” (proiect finanțat de DRP) am rămas uimită de frumusețea obiectelor de lemn lucrate de copii. Liceul dispune de un atelier unde prof. de muncă tehnică Vitalie Rusnac îi învață pe elevi sculptatul în lemn și împletirea din lozie, din mâinile lor ies obiecte de o rară frumusețe. Acolo, în anturajul muzeului și atelierului a apărut ideea de a-i antrena pe copii în arta teatrală a poveștilor, orientându-i la crearea decorului. Adică, am stăruit să valorificăm și să punem în valoare potențialul lor creativ în domeniile în care s-au afirmat și obțin performanțe. 

Ce au reușit într-un răstimp scurt de nici două luni, micii artiști din Probotești și Mămăliga au demonstrat la spectacolul de duminică. De fapt, profesoara Tatiana Tutunarul Bârzu m-a ținut tot timpul la curent cu procesul lor creativ. Când le-am adus setul performant de aparatură de sonorizare, inclus în proiect pentru ambele instituții de învățământ, doamna profesoară mi-a arătat cabinetul unde se nasc hăinuțele populare și idei creative. După sărbătoarea toamnei la care prima dată a fost folosit setul de sonorizare, copiii și-au văzut rezultatele muncii. Acest centru muzical a fost câștigat cu mânuțele lor care crează frumosul. Recreațiile lor școlare s-au transformat într-o serie de șezători, la care l-au renăscut pe Guguță al lui Spiridon Vanghelie. Sub cușma „isprăvilor lui Guguță”, micii proboteșteni, din clasa a cincea (special au fost aleși, ca să aibă timp mai  mult înainte pentru călătorii prin universul poveștilor) ne-au transpus în anii copilăriei, când cușma istețului băiețel ne încălzea în iernile geroase, ne însoțea pe drum la școală, cu întrebările: „Căciula o să umble și ea la școală. Păpuceii vor fi școlari și ei, că nu sunt mititei?!”. Bunicii și părinții copiilor de azi au crescut cu poznele lui Guguță. Și ca să ne demonstreze că sunt din neamul lor, urmașii faimosului copil al lui Spiridon Vanghelie, au venit în cușme a la „Guguță”. Ca să nu le supere pe fetițe, și ele harnice la împletirea poveștii, băieții au meșterit un leagăn pentru surioara lui Guguță, domnița Doinița. Călătoria lor a urmat prin file de carte, finalizând cu chemarea către semeni: „Tu, copilule, iubește-o, nu uita, cartea e lumina ta”. Ca să nu uităm că au trecut pe la noi cu mare dragoste de carte, oaspeții din Probotești ne-au dăruit un simbol al înțelepciunii –  o mândră bufniță, cioplită în lemn de Toader Zvâncă, bunelul Anei Bodean.

Și dacă tot am ajuns cu povestea la cioplitul în lemn, cred că nimeni nu-i întrece pe copiii meșteri-faur din Mămăliga. Reprezentația teatrală a poveștii lui Ion Creangă „Capra cu trei iezi” a derulat într-un decor meșterit de mâinile lor – cuptorul, covata, căsuța. Măiestria teatrală s-a suprapus cu arta incrustrării în lemn. Directorul liceului, Ghenadie Ionițoi, ne-a adus în dar un panou cu personajele sculptate în lemn. Această poveste a fost aleasă anume pentru ca tinerii pasionați de arta lemnului să-și poată dezvălui fantezia și să creeze un bogat decor. Ne-a impresionat frumoasa rostire românească a copiilor interpretatori ai fantasticelor personaje, lucru apreciat și de doamna Irina Loredana Stănculescu, consulul general al României la Cernăuți. Primind mulțumirile din partea participanților la proiect, Excelența sa a menționat susținerea României prin proiectele DRP, precum și activitatea Societății „Doamnelor Române”. De laude binemeritate s-au bucurat copiii și îndrumătoarele lor – Inna Ionițoi, profesoară de română de la Liceul din Mămăliga, profesorul de muncă Vitalie Rusnac, profesoara Tatiana Tutunaru-Bârzu, generatoare de ingenioase idei, profesorii și părinții care i-au însoțit pe copii, au adus piesele de decor, iar principalul le altoiesc cei șapte ani de acasă. 

N-a fost o coincidență, ci pași îndrumați de Dumnezeu ai soților Elena și Marian Mândru din Iași  ca să vină la Cernăuți cu ajutor bănesc și material pentru copiii cuprinși în proiectul „Și nouă ne pasă”, derulat de Societatea Scriitorilor fără Frontiere, în parteneriat cu „Doamnele Române”. Doamna Elena Mândru a avut prilejul să prezinte proaspătul număr al revistei „Moldova literară”, să doneze din suma adusă câte cinci sute de lei unei fetițe din Probotești cu tată partiiipant la război și unei mame îndurerare după fiul declarat pierdut fără veste pe frontul de est. A fost un moment înlăcrimat de rugăciune pentru întoarcerea fiului dispărut și sănătatea bărbatului demobilizat. Au fost și clipe de bucurie pentru Elena Mândru, care pentru prima dată s-a întâlnit cu Excelența sa Irina Loredana Stănculescu. Două doamne cu inima mare  în fapte nobile de binefacere s-au îmbrățișat, adeverindu-se vorba că cine se aseamănă, se adună. De fapt, toți cei adunați în lumea poveștilor aduse de copiii din Mămăliga și Probotești ne-am simțit mai buni și mai înaripați pentru zboruri înalte.