Valori naționale și universale într-o lume în schimbare.
Dr. Mihai Nicolae, invitatul poetului Virgil Diaconu, redactor șef al revistei piteștene ,,Cafeneaua literară”, a vorbit despre sentimentul de apartenență, despre identitate națională, identificare, patriotism și înstrăinare.
,,Aș începe cu finalul acestei mari teme, cu binomul patriotism și înstrăinare în lumea de astăzi care aleargă aproape tot timpul după asigurarea unui trai foarte bun, după o poziție socială mai bună. Mă întreb dacă mai au oare sentiment patriotic și în ce constă acesta, de fapt?
Să fac precizarea: am ales tematica aceasta cu o puternică credință că e necesară această discuție. Ca români nu știm foarte multe lucruri, nu mai vorbesc despre românii din jurul României, dar nu știm lucruri care ne privesc. Vorbim despre globalizare, solidaritate, apartenență, identitate regională, etnodiversitate, toate acestea puțin cunoscute, intuite de către unii, dar neelaborate. Ne trebuie o clarificare teoretică, trebuie să vorbim de aceste lucruri mai ales că avem frați de-ai noștri români în jurul granițelor României, de multe ori lăsați de izbeliște, fără să li se acorde atenția cuvenită.
Suntem un singur popor mondial, suntem o singură țară globală? Deci astea sunt lucruri la care trebuie să răspundem. Fiecare dintre ele vine cu o consecință socială, chiar individuală la nivel personal și atunci trebuie să ne lămurim cine suntem și cum suntem.
Și noțiunea de patriotism, în cea mai largă definiție, înseamnă dragostea de patrie și dragostea față de popor, dar legătură emoțională care o creează are componente și etice și politice și culturale. Deci când vorbim de așa ceva, vorbim de poziția noastră în lume.
Uneori mai pătrunde câte o afirmație despre specificul național și aș indica aici un apel al unui prim ministru francez care, acum vreo trei-patru ani, le-a vorbit francezilor și a chemat la patriotism economic.
Eu aș vrea să propun pentru discuția de astăzi primul moto:
<<- Mamă, pot sa le spun acolo (Viena) că sunt român?, intreba deodata Jurjac (George Enescu) - Sigur, de ce să nu le spui? - Ma gândeam... să nu creadă că... mă laud.>>
Acest fenomen social puternic de migrație a avut loc întotdeauna, bunăoară tot sudul Munteniei e alcătuit din ungureni. Cine era ungurenii? Români fugiți din Transilvania la Horezu, Novaci, Polovragi… Trebuie să găsești o formulă de supraniețuire, să-ți menții identitatea. Propria ta identitate te ajută să să supraviețuiești și îți asigură confortul interior când știi cine ești și cum ești.
O propagandă foarte proastă și foarte insidioasă echivalează patriotismul și sentimentul național cu un naționalist tribal, cu îmbrățișarea unei formule revolute, dar cât de moderni putem să fim pierzându-ne identitatea?
Al doilea citat care înlesnește dezbaterea noastră îi aparține
marelui Alexandru Mocioni, român din Regatul ungar, cu o situație materială strălucită, deputat în Parlamentul de la Budapesta și care ajuns președintele ASTRA în Brașov, cu un rol uriaș în susținerea conștiinței naționale a românilor din vechiul Regat ungar și mai înainte din Imperiul Habsburgic.
El a spus la Brașov: << Domnilor, lupta pentru cultură este luptă pentru existență națională.>>
Nu putem să devenim o populație exclusiv manevrată de alții care se conduc doar după propriile interese și atunci lupta pentru cultură este elementul principal pentru autodefinirea noastră, ca români.”
(A consemnat Irina Airinei)
Este important sa intelegem ca nu suntem doar indivizi care traiesc intr-o lume globala, ci suntem si parte a unui popor, a unei tari, cu o istorie, o cultura si o limba. Acesta este sentimentul patriotic, iubirea fata de patrie si fata de poporul nostru. Dar aceasta legatura emotionala vine la pachet cu responsabilitatea de a pune in valoare valorile si cultura noastra.