AFnewsZiua Drapelului Naţional este marcată în fiecare an, la 26 iunie, fiind instituită prin Legea 96/1998. Cu acest prilej, în Capitală şi în toate municipiile reşedinţă de judeţ, sunt organizate ceremonii publice de înălţare a Drapelului Naţional. De asemenea, sunt organizate ceremonii militare specifice, în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne, manifestări cu caracter evocator consacrate istoriei patriei.
Drapelul este, alături de stemă, sigiliu şi imn, un simbol naţional, aşa cum prevede Constituţia României din 1991 modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003. În forma actuală, Constituţia stabileşte, prin Articolul 12, că „drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu”.
Primul drapel de luptă al României: „Steagul e trecutul, prezentul şi viitorul ţării, întreaga istorie a României!“
Alexandru Ioan Cuza a decis crearea unui steag unic pentru Armata Română.
În 1962, Adunarea Generală – parlamentul unic, format prin fuziunea celor două Adunări Elective – hotăra, în prima sa şedinţă, ca denumirea noului stat să fie România. Simbolic vorbind, atunci s-a semnat actul de naştere al ţării. Aşadar, era nevoie ca noua ţară să adopte un imn naţional,
un drapel şi o stemă. „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor” este titlul imnului României dintre anii 1862 şi 1884. În 1862, compozitorul Eduard Hübsch a câştigat concursul instituit pentru a desemna imnul Principatelor Unite Române cu această piesă.
Drapelul Naţional a fost decretat, pentru prima dată ca simbol naţional, de Guvernul revoluţionar provizoriu din Ţara Românească, la 14/26 iunie 1848, având deviza „Dreptate – Frăţie” înscrisă pe el. De-a lungul istoriei, nu a suferit transformări majore, doar distribuţia culorilor (în materie de proporţie şi poziţie) s-a schimbat într-o anumită măsură, fiind egalizată după Revoluţia de la 1848, când, sub impactul spiritului revoluţionar francez, multe dintre statele Europei au adoptat ca drapel naţional steagul standard cu trei culori. Documente sigilografice atestă faptul că, în unele epoci istorice, drapelul românesc avea cele trei culori dispuse orizontal, cu roşul în partea superioară, galbenul în mijloc şi albastrul la bază. De asemenea, proporţia culorilor nu a fost aceeaşi cu cea de acum (33% pentru fiecare culoare). Cele trei culori pot fi identificate pe steaguri datând din vremea lui Mihai Viteazul şi chiar a lui Ştefan cel Mare.
În contextul revoluţionar al anului 1848, cu arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri ale unor state naţionale, şi revoluţionarii români, aflaţi la Paris la izbucnirea revoluţiei, arborau drapelul albastru, galben, roşu. Aşa avea să fie şi consfinţit, ca drapel naţional, prin Decretul nr. 252 al guvernului provizoriu de la Bucureşti. Guvernul provizoriu întărea că „Steagul naţional va avea trei culori – albastru, galben şi roşu”. Deviza română, care va fi scrisă atât pe steaguri cât şi pe monumentele şi decretele publice, se va compune din aceste două cuvinte „Dreptate, Frăţie”. Drapelul naţional tricolor, roşu-galben-albastru, astfel decretat la 14/26 iunie 1848, a fost sfinţit a doua zi, în cadrul Marii Adunări Naţionale de pe Câmpul Filaretului, numit de atunci Câmpia Libertăţii.
Alexandru Ioan Cuza a fost întemeietorul simbolurilor naţionale, elemente fără de care nu se poate construi identitatea unei ţări independente, recunoscută ca atare pe plan internaţional.
În 1863, la patru ani de la înfăptuirea Micii Uniri, când Ţara Românească şi Moldova au intrat sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza, a fost stabilit primul drapel de luptă comun celor două principate româneşti.
În data de 19 martie 1863, la solicitarea generalului Ioan Emanoil Florescu, domnitorul Al.I. Cuza hotărăşte printr-un Înalt Ordin de Zi: „Considerând că armata, în urma unirii nu trebuie să aibă decât un singur drapel, având în vedere că adevărata emblemă a României nu poate fi alta decât acvila romană, am decretat şi decretăm ce urmează: acvila romană cu crucea în gură se va pune, ca emblema României, d-asupra drapelelor armatei“.
Theodor Aman – „Hora Unirii la Craiova”
Poezia lui Vasile Alecsandri, „Hora Unirii” a fost publicată pentru prima dată în 1856, în Steaua Dunării, revista lui Mihail Kogălniceanu, titlul original fiind „Hora Unirei”. Din data de 24 ianuarie, de când s-au unit Moldova și Țara Românească, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, se cântă pe muzica lui Alexandru Flechtenmacher.
Cel mai mare drapel al României a măsurat 349,425 x 226,917 metri, rezultând o suprafaţă declarată de 79.290,39 metri pătraţi. Acesta a fost desfăşurat, la 27 mai 2013, pe aerodromul Clinceni şi a constituit un record mondial.
Adaugă un comentariu